Categorii
Stiri locale

Jurnalul de Botoşani aruncă bomba: Ce acuzaţii i se aduc Mihaelei Mihai – prim-procurorul DNA Suceava

Dacă în ediţia de ieri, redactorii de la jurnalulbtd.ro au încercat să creionze drumul profesional al botoşănencei noastre Mihaela Mihai Popa (foto) ajunsă prim-procuror la DNA Suceava, o ascendenţă profesională pusă pe seama altor mijloace decât cele ale competenţei în domeniu, astăzi aceştia prezintă acuzaţiile care i se aduc de către un denunţător ce are calitatea de inculpat în dosarul nr.4/P/2015 al DNA – Serviciul Teritorial Suceava. Redăm şi noi, cu permisiunea autorilor, integral textul publicat de jurnalulbtd.ro întrucât pare unul extrem de interesant.
Memoriul denunţătorului a fost înregistrat la DNMA Bucureşti şi probabil că toate acuzaţiile care i se aduc acestui prim-procuror vor fi verificate cu toată seriozitatea pentru că de se vor dovedi adevărate, atunci avem dovada că nici instituţia DNA-ului nu este protejată de corupţia şi corupţii împotriva căreia s-a angajat să lupte. Pentru a nu fi acuzaţi de am răstălmăcit spusele denunţătorului, vom reproduce o mare parte din conţinutul textului cu precizarea că am protejat anumite nume şi denumiri de persoane juridice pentru a le feri de anumite consecinţe imprevizibile la momentul de faţă.
Iată, dar, ce acuzaţii i se aduc Mihaelei Mihai Popa, prim-procuror la DNA Suceava:
„Ceea ce m-a determinat să rup tăcerea este faptul că, pe lângă toate abuzurile săvârşite în perioada cercetărilor, cu ocazia propunerii prelungirii măsurii arestului la domiciliu din 7 ianuarie 2016, am aflat că doamna procuror Mihaela Mihai a audiat o martoră cu identitate protejată, Lupu Carmen, persoană care a făcut referiri privind mentalitatea mea, aceste afirmaţii fiind mincinoase.
Nu am cunoştinţă despre conţinutul acestei declaraţii, însă în referat am găsit menţionat că martora protejată Lupu Carmen descrie profilul meu, făcând afirmaţia că sunt o persoană deosebit de influentă, cu multe relaţii şi cu două feţe (una de familist şi amabil, iar alta cu mentalitate de gangster).
Doresc să precizez că m-am simţit jignit de aceste afirmaţii, în condiţiile în care sunt soţ şi tată a doi copii, dintre care unul minor. Din pricina menţinerii stării mele de arest începând din 15.11.2015, copiii mei suferă şi sunt puşi în situaţia de a rezista presiunilor mediatice, a colegilor de şcoală sau a străinilor.
Eu consider că aceste afirmaţii aparţin doamnei Mihai Popa Mihaela şi că, în lipsa unor mărturisiri legate de dosarul în care sunt cercetat, ele nu reprezintă decât modul în care înţelege doamna procuror să respecte (sau să încalce) legea şi Constituţia României.
Referitor la faptul că nu mi-a fost permisă consultarea dosarului, consider compromisă echitatea procedurii, prin neacordarea persoanei în cauză a timpului şi a facilităţilor necesare pregătirii apărării, putând conduce la părerea că procurorul şi-a creat deja opinia vinovăţiei inculpatului.
Denunţul meu, determinat de toate abuzurile doamnei procuror, se referă la următoarele:
Atât eu, cât şi familia mea, o cunoaştem pe doamna Mihaela Mihai Popa încă dinainte de prima căsătorie a acesteia, pe vremea când se numea Mihaela Berbec. Tatăl doamnei procuror a lucrat o perioadă la Baza de Aprovizionare nr. 7 Botoşani, iar după ce a fost disponibilizat, în octombrie 2003, a fost angajat la sora mea, ca muncitor necalificat.
Precizez că în momentul în care doamna Mihai Mihaela urma să se căsătorească cu primul soţ, pe nume Pintea, am fost căutaţi, eu şi soţia mea, de mama doamnei procuror, cu rugămintea de a-i cununa fiica, însă am refuzat, în principal, datorită problemelor cu băutura pe care le avea tatăl doamnei, Gheorghe Berbec, ştiind că dacă vor fi probleme, nu vom mai avea cum să renunţăm.
Faptele la care urmează să fac referire coincid cu anul în care doamna procuror Mihaela Mihai Popa a revenit la instituţia Parchetului Botoşani, respectiv 2004 şi cu anul în care aceasta a devenit procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani (adică 2008), ulterior devenind prim-procuror, în 2012.
Sora mea a renunţat la serviciile de om în curte, angajat cu contract de muncă, pe care le presta domnul Berbec Gheorghe, cauza fiind băutura şi accentuarea, pe fondul băuturii, a problemelor de ordin psihic.
În aceste împrejurări, la începutul anului 2006, am fost căutat de doamna procuror Mihai Mihaela şi de mama sa, care m-au rugat, pe mine şi pe soţia mea, să le ajutăm şi să îl angajăm pe domnul Berbec Gheorghe, întrucât aveau probleme financiare şi tatălui îi mai trebuiau 18 luni de cotizare pentru a se putea pensiona anticipat. O parte din aceste probleme fiind cauzate de datoriile lăsate de primul soţ al doamnei procuror, după divorţ şi de întreţinerea fiicei minore Maria, care nu este copilul fostului soţ.
Am acceptat şi, în aceste condiţii, l-am angajat la societatea noastră, (…)., pe postul de muncitor necalificat, începând cu 15.05.2006, (conform contractului) înţelegându-ne să îi plătim carnetul de muncă 250 lei/lună, iar în mână 450-600 lei, sumă raportată la salariul minim pe economie din acea perioadă.
În aceeaşi împrejurare, după aproximativ un an de activitate a domnului Berbec (adică în decembrie 2007), când stagiul de cotizare fusese atins, doamna procuror Mihai ne-a cerut să acceptăm ca tatăl ei, Berbec Gheorghe, să fie trecut în şomaj, dar să îl ţinem în continuare ca angajat la negru, pentru a putea câştiga mai mulţi bani, lucru cu care noi am fost de acord.
După ce a expirat perioada de ajutor de şomaj, doamna procuror s-a ocupat personal să obţină pensionarea tatălui ei pe caz de boală, cerându-ne să îl plătim în continuare la negru, pentru a putea cumula pensia cu salariul. Astfel, obţinând două venituri (ajutorul de şomaj şi salariul), în mod ilegal, timp de maimulţi ani.
Practic, i-am putut oferi postul de om bun la toate în curtea şi în casa noastră, acesta ocupându-se mai mult de grădină şi de anexele gospodăriei. Acest post i-a conferit domnului posibilitatea de a interacţiona cu noi în mod direct şi de a ne împărtăşi probleme familiale şi personale, de-a lungul celor 10 ani.
Dat fiind că acesta obişnuia să consume băuturi alcoolice în timpul serviciului şi să conducă vehiculul personal pe drumurile publice, i-am atras atenţia cu privire la acest lucru, acesta răspundea că nu i se poate întâmpla nimic, deoarece fiica sa este procuror.
În primăvara anului 2008, pe fondul consumului de alcool, domnul Berbec Gheorghe a alunecat, şi s-a lovit în zona capului, împrejurare în care eu, soţia mea şi cumnatul meu, ne-am ocupat personal de transportul la Unitatea de Primire Urgenţe Botoşani şi ulterior, la Spitalul de Urgenţă Iaşi, loc în care a fost operat de hematom subdural extins şi suferind două stopuri cardio-respiratorii, fiindu-i salvată viaţa.
Împreună cu cumnatul meu, în vehiculul personal, s-au aflat doamna Silvia Berbec, mama doamnei procuror şi aceasta, din cererea expresă a celei din urmă. În acest timp, tatăl dumneaei se afla în ambulanţă.
În această împrejurare, la cererea doamnei procuror Mihai Mihaela, motivată de lipsa banilor, i-am dat 2.800 lei, aceasta asigurându-mă că nu mă va uita toată viaţa ei pentru acest ajutor şi că, dacă vreodată voi avea probleme, mă va ajuta necondiţionat.
Precizez că suma de 2800 lei nu au fost cu titlu de împrumut. După acest accident şi după vindecarea sa, domnul Berbec Gheorghe a revenit la muncă, fapt pe carel-am acceptat în urma unei discuţii avute cu doamna procuror, care, văzând că nu mai dorim să îl primim pe tatăl ei, a început să ne amintească, pe un ton uşor ameninţător, faptul că lucrează la procuratura judeţului Botoşani şi că se ocupă şi de dosare privind societăţi comerciale.
Urmare a acestei discuţii, m-am sfătuit cu soţia mea (…) şi am hotărât, cunoscând cădoamna procuror este o fire răzbunătoare şi cu probleme de comportament, că e mai bine să îl ţinem angajat pe domnul Berbec Gheorghe, deşi acesta nu făcea mai nimic, ba chiar producea diverse pagube, fie din cauza nepriceperii, fie din cauza consumului de alcool.
În anul 2009 sau 2010, nu ţin minte exact, doamna procuror Mihai Mihaela Popa a avut mai multe probleme de sănătate, fiind internată, printre altele, atât la Spitalul de Neurologie Iaşi, cât şi la o clinică din Bucureşti. Întrucât nicăieri nu putea rezolva problema, doamna Mihai Mihaela a apelat din nou la mine. Astfel, m-am ocupat de găsirea unei clinici în străinătate şi de aranjarea tratamentului şi transportului.
Doamna procuror a plecat, însoţită de o cunoştinţă apropiată mie, la Bologna, Italia, călătorie care, practic, i-a salvat viaţa. Doresc să precizez că am suportat, atât eu cât şi cunoştinţa mea, cheltuielile aferente, doamna procuror reuşind să acopere doar costul biletului de avion şi o mică parte din tratament.
În anul 2014, în luna noiembrie, datorită faptului că domnul Berbec Gheorghe nu se mai ocupa, practic, mai deloc de gospodăria noastră, fiind mereu plecat să ia copilul doamnei procuror de la grădiniţă, să se ocupe de terenul cumpărat de doamna procuror în localitatea Curteşti, lângă Botoşani, pe care îl cultiva cu diferite legume, sau datorită faptului că era mereu sub influenţa băuturilor alcoolice, urcându-se la volanul maşinii sale (dacă veţi verifica hărţile de pe Google, veţi observa că maşina dumnealui este fotografiată în curtea casei noastre), am decis să renunţăm la serviciile dumnealui.
În luna noiembrie 2014, datorită problemelor repetate pe care le-am avut cu domnul Berbec Gheorghe, i-am comunicat acestuia că dorim să încetăm relaţiile de colaborare, întrucât, dincolo de problemele cauzate, este mai mult absent. În acest context, după ce i-am plătit ultimele sume, inclusiv luna în curs, domnul Berbec Gheorghe, prin intermediul angajatelor noastre (…)ne-a ameninţat că ”Va avea grijă Mihaela de noi”. Mărturisesc că această ameninţare mi-a produs, la momentul respectiv, o stare de temere, însă treptat am crezut că sunt doar afirmaţiile persoanei în cauză.
Ulterior, am constatat o ciudată „coicindenţă” între momentul disponibilizării tatălui doamnei procuror (noiembrie 2014) şi includerea mea în dosarul 4/P/2015 (ianuarie 2015).
Apreciez că valoarea totală a veniturilor procurate doamnei procuror Mihai Mihaela şi familiei sale este compusă din salarii plătite tatălui doamnei procuror (în mod necuvenit), în valoare estimativă de 100.000 lei şi suma de 2.800 lei, bani daţi doamnei procuror Mihai Mihaela, în împrejurarea descrisă.”
Dacă la aceste acuzaţi adăugăm şi abuzurile de care Mihaela Mihai a fost acuzată de când deţine funcţia de prim-procuror la DNA Suceava, avem un tablou complet despre activitatea profesională a acesteia. Nu degeaba tot comentează Rotundu că la DNA Suceava se acţionează la comandă politică şi numai din anumite interese de grup, corupţia lăfăindu-se în voie prin această instituţie. Dar partea de comentarii a acestor acuzaţii o las în seama lui Rotundu, pentru că nu ele sunt punctul meu forte.
Sursa: Material semnat de Adrian Marcu şi preluat integral din ediţia online jurnalulbtd.ro
Incoming search terms:

  • jurnalul de botosani
  • jurnalul de botosani si dorohoi
  • Adrian Marcu jurnalul de Botoșani
  • jurnalul bt
  • jurnalul de botosaani
  • Jurnaluldebotosani
  • procuror dna suceava
  • stiri jurnalul de botosani si dorohoi
Categorii
home Stiri locale

Veteranii Poliției Dorohoi au obținut dreptatea în instanță

Trei polițiști pensionari din cadrul Poliției Dorohoi au câștigat astăzi, în instanță, o primă bătălie cu IJP Botosani. Mai exact cei trei polițiști, arhicunoscuți în Dorohoi, pe mâna cărora au trecut sute de dosare, au cerut unele drepturi salariale de care au fost ”fentați” datorită diferitelor interpretări legislative. Chiar dacă  s-au pensionat recent oamenii legii, pensionari acum, au continua așa cum au fost învățați o viață, să caute adevărul.

Iată solutia  Tribunalului Botoșani pe scurt:

Respinge excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prev. De art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocată prin întâmpinare. Admite acţiunea formulată de reclamanţii Guşu Constantin, Gheaţă Cristinel şi Avădănei Ioan în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani. Obligă pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani să plătească reclamanţilor ajutoarele băneşti prevăzute de art. 20 alin. 1 Capitolul 2, Anexa VII din Legea nr. 284/2010, după cum urmează: – pentru reclamantul Guşu Constantin, salarii compensatorii în cuantum a 15 solde; – pentru reclamantul Gheaţă Cristinel salarii compensatorii în limita a 28 solde; – pentru reclamantul Avădănei Ioan salarii compensatorii în limita a 29 solde. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Botoşani . Pronunţată în şedinţa publică din 20.01.2016.
Document: Hotarâre  29/2016  20.01.2016

Categorii
home Stiri locale

FOTO INCREDIBIL: Condamnaţi la o viaţă de câine! Ce face Primăria?

În Dorohoi, problema asistaților sociali este una care pare că nu are rezolvare. Foarte multe familii trăiesc sub pragul subzistenței, iar soluțiile oferite de Primărie nu sunt suficiente.
Mai mult decât atât, există cazuri absolut îngrozitoare încât tema supraviețurii este una cât se poate de actuală. Nu contează despre cine este vorba, nu contează care este prețul plătit pentru a garanta un acoperiș deasupra capului celor care au nevoie de așa ceva, contează doar capacitatea de a identifica soluții și a le pune în aplicare. Cel mai recent exemplu pentru criza profundă de soluții furnizate de Primăria Dorohoi este și cazul familiei Cobzaru, o familie formată din mamă și doi copii, dintre care unul cu handicap de gradul I. Până de curând cele trei persoane ocupau o locuință din fondul locativ al Primăriei. Având în vedere că Primăria a inclus într-un program de reabilitare imobilul din Str. Locomotivei nr. 4, familia a fost notificată să părăsească locuința pusă la dispoziție de Primărie. Deși această intrare în reabilitare a fost programată absolut anormal, la final de toamnă, și fiind bine cunoscut faptul că multe din familiile din Str. Locomotivei nu aveau unde să locuiască, decizia Primăriei a fost categorică, iar familia Cobzaru s-a trezit aruncată în stradă, asemenea tuturor locatarilor din acel imobil. 

Dacă parte dintre ceilalți locatari au primit din partea Primăriei soluții alternative, în fapt au fost ajutați să-și găsească un alt loc unde să locuiască, familia Cobzaru a fost pur și simplu abandonată în stradă, invocat fiind un articol din contractul de închiriere care prevedea că în cazul în care se contorizează debite la plata chiriei contractul poate fi reziliat unilateral. Indiferent de capacitatea familiei de a plăti chiria, indiferent de poziționarea primarului și a Primăriei față de această speță, cert este că cei trei trăiesc astăzi într-o clădire dezafectată, fară curent electric, fără căldură, într-un mediu care nu poate garanta supraviețuirea. Cazul Cobzaru nu este unul izolat, iar aceste rânduri își doresc să tragă un semnal de alarmă pentru cei care, după seviciu, merg acasă, la căldură, alături de familie. Nu poți să te „dezbraci” de o responsabilitate printr-o simplă notificare, așa cum nu poți tranzacționa vieți după bunul tău plac. Care este logica care stă la baza unei asemenea decizii? Care sunt motivele pentru care era mai importantă reabilitarea unei clădiri în prag de iarnă decât supraviețuirea unor copii, dintre care unul cu handicap de gradul I?
Cine face diferența dintre viață și moarte? Decizia unui primar? Decizia unei comisii? Care sunt convingerile care justifică, în fața comunității sau în fața lui Dumnezeu, o asemenea decizie? Iată întrebări la care cineva trebuie să răspundă! Vom urmări cazul Cobzaru și evoluția lui și facem un apel către toti dorohoienii care cred că pot ajuta această familie să se implice! Este foarte posibil să-i găsim morți de frig peste doar câteva zile, iarna nu s-a terminat, greul abia urmează! Găsiți o soluție, domnilor din Primărie! Gândiți-vă la acești oameni seara, când stați relaxați la căldură, după o zi de muncă. 
PS: Încă un amănunt extrem de important! Copiii merg la școală, domnule Primar!

Categorii
home Stiri locale

Nostalgiile OPINIEI de Dorohoi: Uzina de la Dorohoi care prefăcea sticla în diamant

Uzina care prefăcea sticla în diamant

Un reportaj marca Opinia Studențească

Fabrica din Dorohoi a murit sub ochii iritați de fo­cul puternic care dădea naștere sticlei. Sub ochii celor patru mii de angajați cu nisipul înțepenit în plămîni, paharele nu mai sclipesc în dreptul razelor care se reflectau cîndva în geamurile verzui ale clă­dirii. Marcel Frunză a lucrat de la înființarea pînă la închiderea întreprinderii și a văzut cum, în lipsa prosperității pe care o aducea fabrica, blocurile s-au făcut din ce în ce mai gri, iar lipsa banilor a împins oamenii să ia calea străinătății. Aceștia în­să n-au uitat să-și pună în bagaj cănile gravate cu flori de toate felurile. Din ele, își beau cafeaua încălzită pe cuptoare, la muncă, unde aburii băuturii se amestecau cu praful de sticlă ce se ridica de înda­tă ce în fabrică se aprindeau primele neoane, dimi­neața. Însă cuptoarele din Dorohoi n-au mai topit sticlă de-aproape șapte ani.

„O citadelă industrială din nordul țării în care puterea neamului româ­nesc a fost mai presus de orice închi­pu­i­re.” Așa îi place lui Marcel Frunză, fost șef de secție la fabrica de porțelan din Dorohoi, să descrie industria care timp de 33 de ani a susținut un oraș întreg, în timp ce scrijelește cu un cre­ion vechi un „a fost odată” aproape indescifrabil pe o foaie mototolită.

Acesta povestește mîhnit cum, da­că altădată trebuia să dai 5 lei la poar­tă în caz că întîrziai, ca să nu-ți o­preas­că legitimația și să afle directorul, acum în spatele gardului unde cîinii vaga­bonzi au devenit singurii stăpîni, nu sînt decît ruine și table ruginite, prin­tre care nici buruienile nu par a-și mai gă­si loc să se înalțe. Au cărat oamenii fier vechi din toată fabrica, iar acum, în multe dintre fostele secții, nu mai gă­sești nici măcar o piuliță rătăcită sau o bucată de sîrmă înnodată. „Trebuie să mai măture cineva și gata. Dar cine să măture că oricum nu are cine-l plă­ti”, îmi spune bărbatul care nu pare tre­cut de 60 de ani, ținîndu-și capul între palme. Însă singurul lucru mă­tu­rat a fost norocul dorohoienilor, care, din 1973 cînd a luat ființă fabrica, STIPO.SA, după ce a fost mutată de la Pașcani, părea să se țină scai de orășelul din nordul Moldovei.

Se construiau în tîrg cîte 1.500 de apartamente pe an care erau împăr­țite muncitorilor în funcție de cîți membri erau în familie. După ce erai repartizat, primeai o butelie fiindcă „atunci era greu cu gazul, nu ca acum. Era 275 de lei o butelie”, și Marcel Frunză își apropie sprîncenele încruntat. Însă sti­clarii își meritau fiecare metru cub din butelii, pentru că „veneau cu drag la fabrică și erau mîndri de ceea ce fă­cea. Era o disciplină și un elan de-ade­vă­ra­telea. Un elan muncitoresc, cum spu­neau cîntecele vechi. Și fiindcă erau atît de mulți, între ei se năștea o competiție fără voia lor. Aveau ambiția să facă atît cît făcea colegul. Ți-era ru­și­ne dacă la sfîrșitul lunii luai 1.500 – 2.000 de lei”, îmi explică bărbatul miș­cîn­du-și mîinile amenințător de aproa­pe de fața mea.

Teatru printre pahare

În jurul fabricii din Dorohoi, meș­terii credeau că sticla lor n-o să se spar­gă niciodată. Credeau că o să treacă o veșnicie și meseriile lor tot nu se vor fi risipit ca fumul gros care ieșea zilnic din burlanele clădirilor fabricii. De aceea și-au modelat și viața în jurul uzinei. Și-au adus copiii acolo ca să-i învețe meserie și să le insufle plă­ce­rea mînuirii sticlei încă de mici, iar astfel, cu timpul, foarte multe familii și-au legat existența de fabrică, unii co­pii venind în practică încă de la li­ceu.

Astfel, în camerele în care căr­bu­nii trosneau în cuptoare sticla lua forme neînchipuite sub mîinile meșterilor și ale ucenicilor acestora. Și rezultatele lor erau cunoscute în toată țara, „pentru că meseriașii care lucrau pe această platformă luau primul loc pe la toate concursurile și întrecerile, fie că erau sticlari ori șlefuitori”. Însă activitatea angajaților nu se petrecea doar prin­tre fumurile cazanelor. Fiecare dintre aceștia trebuia să fie prins într-o ac­ti­vitate extra profesională. Ori erai so­list, ori jucai fotbal, dansai sau făceai judo. „Eu, așa cum mă vezi tu cu pă­rul alb, eram într-o echipă de teatru. Și era un băiat care lucra cu mine, a lui Al­botă, și jucam împreună într-o piesă în care eu trebuia să îl arestez. Dar nu știu cum s-a făcut că peste două săp­tă­mîni a fost arestat și în realitate. Zi­cea lumea că cică i-aș fi ținut ghinion”, povestește bărbatul care a bătut holurile uzinei de la deschidere.

La cei 59 de ani ai săi, Marcel Frun­ză a crescut trei copii printre fu­mul înecăcios al cazanelor, două fete și un băiat. Înainte să se mute cu toată avuția lui la Dorohoi, a muncit ca strungar în Reșița, din ’73 a fost maistru mecanic, iar după ce a făcut o școală tehnică a devenit șeful atelie­rului de ardere. Și-a petrecut 33 de ani în preajma sticlarilor, 33 de ani în care a văzut cum orașul a crescut în jurul fabricii și s-a pensionat odată cu închiderea acesteia.

Ceramică 3D

Iar obiectele care ieșeau din mîi­nile sticlarilor dorohoieni nu treceau neobservate nici de străini. „Noi fă­ceam exporturi cotate ca greu accesibile”, povestește Marcel Frunză. Ame­ricanii așteptau patru săptămîni pentru un transport pentru că se făcea cu trenul și cu vaporul. „Eu m-am ocupat de transport, cu Mărioara Maftei. Plecam cu avionul de la 10 dimi­nea­ța și mă întorceam seara la 6. Țin minte că ne dădeau pungi din acelea de la TA­ROM în caz că ți se făcea rău.” Dar încă de la început fabrica făcea ex­port pentru Germania, Anglia, URSS sau Polonia și „toți rămîneau uimiți de ce realizam și atît ne mai felicitau, chiar dacă nu mulți auziseră de ora­șul nostru”, și în ochii bărbatului încă se citește mîndria cu care se prezenta pe vremuri „în fața străinilor”.

Dar și în fabrica din Dorohoi era o expoziție unică în lume de obiecte de sticlă și de ceramică. „Cînd te ui­tai în vitrine aveai impresia că te uiți la un televizor 3D, atît de pricepuți erau sticlarii.” Aceștia cîștigau mai mult decît directorul instituției. „Închi­pu­ie-ți că într-un an doi sticlari, soț și soție, Antal le zicea, au cîștigat împreună 96 de milioane, în condițiile în care salariul primului ministru era de 25 de milioane. Și atunci a venit pînă și Banca Centrală să verifice situația”, exclamă Marcel Frunză, de parcă nici azi, după aproape două decenii, nu îi vine să creadă. Însă multe dintre obie­c­tele unicat erau făcute pentru Nico­lae Ceaușescu. În fiecare an, înainte de 26 ianuarie, cînd era ziua lui, i se trimi­teau lucruri pe care nu le făcea nimeni al­t­cineva în lume. Iar el le expunea la Muzeul Național ca să le vadă toată lumea, doar soția sa păstrîndu-și serviciile de cafea. L-au primit și în vi­zi­tă, în octombrie ’89, înainte de Re­vo­luție, și i-au pus mochetă grena la intrare și i-au tăiat plopii din parcare, ca să poată ateriza cu elicopterul în fa­ța fabricii, să nu coboare în spate ca să vadă boscheții și drumul pietruit. „Au astupat și unde a fost tulpina, nu se mai cunoștea fir de rumeguș, ni­mic. Numai ca să dea o imaginea bună. Culmea a fost însă că pînă la urmă elicopterul a aterizat pe stadion. Și cînd a fost în vizită la satul Progresu, de lîngă Dorohoi, sătenii au cărat de pe tarlale cartofii roșii peste cei albi, ca să pară mai mulți, să arate ce recolte bogate au. Și la porumb unde era cîte un știulete mai înfigeau ei cîte doi. Pînă acolo se ajungea ca să-l impresioneze pe tovarăș.”

Bărbatului nu-i vine nici acum să creadă cît de repede s-au topit cei 33 de ani de sticlărie din Dorohoi. „O ast­fel de industrie nu se clădește ușor într-un orășel ca ăsta. Acum tot ce a mai ră­mas sînt confecțiile, dar ca orice afacere dezvoltată în tîrg, începe să se des­tra­me”. Încă își aduce aminte de imagi­nea pe care a văzut-o chiar după ce fabrica a fost închisă, cînd totul ră­mă­sese neatins și oamenii parcă au dis­părut dintr-o dată. „Cineva spunea că industria României e un morman de fier. Unde sînt sutele de tone de fier vechi? Măcar ăsta de-ar fi fost vîndut să se dea bani oamenilor înapoi. Dar s-a furat tot”, și Marcel Frunză se ridică de pe fotoliu și se îndreaptă spre geam.

Acum, în halele goale cu geamuri sparte e frig. Nu mai arde focul în cuptoare și străzile orașului nu mai sînt pline la ora 4 cînd soarele se face roșu pe cer, cînd mii de oameni ie­șeau de la muncă. Doar cănița de sticlă primită de la fabrică cînd am fost în excursie mai stă în debara, și mama o folosește să ia agheasmă de la biseri­că în ziua de Bobotează.

***

Cronologia declinului

În anul 1998, fabrica a fost privatizată, iar secțiile de sticlă s-au se­parat de cele de porțelan și de Ate­lierul Vitrus (atelier de ceramică po­pulară). „Astfel, în urma unei licitații, pachetul de acțiuni de 40% de­ți­nut de Fondul Proprietății de Stat, pentru care s-a plătit peste două mili­arde de lei vechi, a fost cumpărat de omul de afaceri Corneliu Petrea­nu, denumit și «magnatul sticlei»”, îmi explică fostul șef de secție în timp ce caută preocupat într-un teanc de foi. Astfel, în septembrie 1998 a luat ființă S.C. Porțelanul. S.A., din care, în 1999, gălățeanul Cătălin Chel, decedat in 2015, au a cumpărat pachetul majoritar de ac­țiuni cu 480 de milioane de lei ve­chi, lăsînd pe drumuri 150 de persoane.

„Marile greșeli făcute încă din 1990-2000 au fost modalitățile de privatizare”, spune apăsat Marcel Frunză amintindu-și că odată cu ve­nirea lui Corneliu Petreanu la cîr­ma fabricii, au apărut și nemulțumirile. Exact asta stă scris și într-o copie xerox a paginii patru a Monitorului de Botoșani, pe care bărbatul o scoa­te din teancul de foi pe care îl co­tro­băia mai înainte: „Nemulțumire la STIPO. Muncitorii îl acuză de ilegalități pe administratorul Corneliu Petreanu”. Acesta a fost acuzat că a folosit peste două miliarde de lei vechi proveniți de la Somvetra S.A. Gherla, o altă fabrică de sticlă la care era președintele Consiliului de Administrație, pentru a achita ac­țiunile uzinei de la Dorohoi. În mod normal el nu putea să dispună de li-chi­ditățile acestei societăți, și nici S.C. Somvetra S.A. nu putea să cumpere o altă companie fără să se fi întrunit Adunarea Generală a Ac­țio­narilor, lucru care nu s-a în­tîm­plat. „Folosind banii unei societăți co­merciale pentru a cumpăra acțiuni de la o alta, Petreanu dorea de fapt să pună mîna pe toate unitățile de profil din țară și să creeze un monopol asupra acestui tip de industrie.” Mar­cel Frunză se oprește, uitîndu-se în gol. Se ridică apoi brusc de la masă și se duce să vadă ce fac nepoții din camera alăturată, care butonau de zor la calculator.

Cînd s-a întors, a început să po­vestească răspicat că abia din anii 2000 activitatea de la porțelan și sticlă a început să scîrție, ambii proprietari adunînd datorii de sute de milioane de lei. Fabrica a cumpărat de la alte firme deținute de Cătălin Chelu, pro­prietarul secției de porțelan, bunuri cu un preț mult mai mare decît cel al pieței, acesta din urmă cîștigînd aproa­pe 200.000 de lei din afacere. După mai multe cazuri în care Chelu a fost acuzat că încearcă să vîndă pe bucăți secția unor firme deținute tot de el, pe prețuri mult mai mici, în 2006, un număr mare de salariați au reclamat că nu și-au mai primit banii pe cî­te­va luni și proprietarul a luat aproa­pe toată marfa cu el la Galați.

Pe secția de sticlă s-a pus seches­tru după ce o firmă din Cehia, care avea de recuperat o datorie, a cîști­gat un proces prin care a dispus bloca­rea conturilor și lichidarea societă­ții. După ce contractul de privatizare a fost desființat, fabrica a fost vîndută de către AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) Asociației Salariaților în 2004. Dar aceștia trebuiau să investească o su­mă mare de bani și nu au reușit acest lucru, firma reintrînd în proprietatea statului în anul 2005. Ultimile cuptoare au fost demontate și transportate la Alba Iulia în același an.

Iuliana LEONTI,  Opinia Studențească

Categorii
home Stiri locale

Dorohoianul Mihai Axinte trimis în judecată de DNA

Un fost director al Direcției Silvice Botoșani a fost trimis în judecată de procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.   Potrivit rechizitoriului procurorilor, în  perioada 2007-2008, inculpatul Mihai Axinte, având calitatea de director în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Botoşani, cu intenţie, a înlesnit diminuarea fondului forestier naţional proprietate publică a statului român prin refuzul de a dispune iniţierea unor acţiuni civile la instanţa judecătoreasă competentă în vederea constatării nulităţii absolute a două hotărâri ale Comisiei Judeţene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Botoşani şi a unui titlu de proprietate  prin care a fost retrocedată, cu încălcarea prevederilor legale, suprafaţa totală de 358 ha teren cu vegetaţie forestieră unei persoane care nu avea cetăţenia română şi nu putea beneficia de dispoziţiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri cu destinaţie forestieră, deşi obligativitatea efectuării acestor demersuri juridice a fost stabilită în sarcina sa printr-un raport al Corpului de Control al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva. În cursul anului 2007, cunoscând nelegalitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 351 ha teren cu vegetaţie forestieră, precum şi obligaţia stabilită în sarcina sa, în calitate de director al Direcţiei Silvice Botoşani, prin raportul Corpului de Control al Regiei Naţionale a Pădurilor de a efectua demersurile juridice necesare la instanţa de judecată competentă în vederea constatării nulităţii absolute a titlului de proprietate şi a actelor subsecvente, cu rea credinţă şi în numele Regiei Naţionale a Pădurilor, a achiziţionat, prin cumpărare, suprafaţa de 351 ha teren cu vegetaţie forestieră de la aceeaşi persoană pentru suma de 2.439.450 de lei, provenind din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, care reprezentă deopotrivă prejudiciul material cauzat Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Botoşani (la care se adaugă suma de 37.782 de lei reprezentând cheltuieli conexe) şi folosul necuvenit obţinut de persoana neîndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren.   În cauză au fost instituite măsuri asigurătorii în ceea ce priveşte mai multe imobile aparţinând inculpatului AXINTE MIHAI, în vederea asigurării posibilităţii de reparare a pagubei materiale cauzate Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Botoşani.   Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Botoşani, cu propunere de menţinere a măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.

Categorii
Politica Stiri locale

La loc comanda! Vezi lista primarilor care trebuie să iasă din PSD!

La un an de la probabil cea mai scandaloasă ordonanţă de urgenţă a cabinetului Ponta se prevede un adevărat cutremur în administraţia publică locală. O mulţime de primari care au plecat prin OUG 55/2014 de la PNL şi PDL la PSD ar urma să se reîntoarcă la partidele pe listele cărora au dobândit mandatul. Aceasta este una dintre prevederile unei decizii adoptate marţi de Comisia Juridică a Senatului. Parlamentarii din această structură, în urma părăsirii şedinţei de către PSD-işti, au hotărât că toţi consilierii locali şi judeteni care au schimbat partidul în baza amintitului act normativ îşi pierd mandatele, iar primarii şi preşedinţii de CJ-uri revin la partidul de la care au plecat.
11 primari din judeţul Botoşani ar fi astfel obligaţi să părăsească rândurile social-democrate. Doi dintre aceştia, Relu Tîrzioru de la Săveni şi Petru Toma de la Todireni, după ce au devenit chiar vicepreşedinţi la PSD Botoşani.

Iată lista completă a primarilor vizați:

 Localitate
 Nume și prenume primar

 Săveni
 Târzioru Relu Petru

 Adășeni
Drasleucă Constantin

 Avrămeni
Bucătariu Ioan

 Corlăteni
 Buțincu Valentin-Cornel

 Corni
 Dorneanu Dorel

 Hilișeu-Horia
Butnaru Ioan

 Lunca
Marcu Marcel

 Mihăileni
Barbacariu Laurențiu

 Pomârla
Chelariu Dumitru

Românești
Huțanu Gheorghe

 Todireni
Toma Petrea

Ordonanța 55 privind migrația primarilor a fost propusă de vicepremierul Liviu Dragnea și a permis aleșilor locali să se transfere de la un partid politic la altul fără să îşi piardă mandatul.

Amendamentele adoptate de Comisia Juridică:

– Toate efectele juridice, politice sau de alta natura, produse ca urmare a exprimarii optiunii de catre persoanele prevazute la alineatul (1) (…) se inlatura in integralitate
– In cel mult 7 zile lucratoare de la intrarea in vigoare a prezentei legi, consiliile judetene si locale se vor intalni intr-o sedinta extraordinara pentru a lua act, prin hotarare adoptata prin vot deschis, de incetarea mandatelor consilierilor judeteni si locali care a optat pentru apartenenta la un alt partid politic decat cel al carui membru era la data la care a fost ales
– Primarul si presedintele Consiliului Judetean redobandesc calitatea de membru al partidului politic pe a carei lista a fost ales

Sursa Botosaneanul

Categorii
Sanatate Stiri locale

INCREDIBIL: Încă o reclamaţie după un deces în Spitalul Dorohoi

Rudele unei femei din Baranca, decedată ieri dimineaţă, la Spitalul Municipal Dorohoi, acuză cadrele medicale de lipsă de interes, dar şi unitatea sanitară de incapacitate de a trata bolnavii, scrie monitorulbt.ro.

Rudele Valeriei R. de 63 de ani au spus că, miercuri noapte, aceasta s-a simţit rău, aşa că au chemat salvarea. Ajunsă la Compartimentul de Primiri Urgenţe (CPU) de la Spitalul Municipal, a fost văzută de medicul de gradă, Monica Adăscăliţei, care a dispus internarea la Secţia de interne. Rudele spun că, deşi femeia nu putea să respire, cadrele medicale nu i-au dat o butelie de oxigen. Ba mai mult, pentru că spitalul nu are lift, au dus-o în braţe pe scări. La scurt timp femeia a decedat. Medicul de gardă a menţionat că în Urgenţe pacientei i s-au prelevat probe pentru analize şi i s-a făcut o electrocardiogramă. „Bolnava era cu insuficienţă respiratorie, era diabetică ce nu-şi respecta tratamentul, bronşitică, cu obezitate morbidă. Când a plecat din urgenţă, avea tensiunea bună, pulsul bun, oxigenată, dar agitată, anxioasă, a refuzat colaborarea. Am trimis-o pe secţie cu tubul de oxigen din CPU, timp în care aparţinătorii făceau scandal lângă noi şi ameninţau că, dacă femeia moare, vom muri şi noi.”, a explicat Monica Adăscăliţei. Potrivit acesteia, în serviciul de noapte era o brancardieră, care nu o putea căra pe bolnavă, aceasta având 120 de kilograme, iar staţia de oxigen nu funcţiona. „Staţia de oxigen nu funcţionează non-stop, pentru că ne costă, dar se poate da drumul atunci când este nevoie”, a precizat Managerul interimar al Spitalului Municipal, pentru Monitorul de Botoşani.

Categorii
home Stiri locale

FOTO: Un caz descoperit de Opinia face înconjurul României

Cazul tinerei care a venit la Opinia de Dorohoi cu scopul de a publica un anunţ în care dorea să înfieze un băiat de 6 ani face înconjurul României. Ieri seară, Marius Prelipceanu, redactorul şef al Opiniei a apărut la emisiunea Acces Direct de la Antena 1 unde a dat în direct detalii despre acest caz şocant.
Ajunsă la disperare o tânără mamă din localitatea Dumeni, comuna George Enescu a luat o decizie de compromis pentru a avea un acoperiş deasupra capului. Mihaela F. a vrut să publice un anunţ la rubrica de mică publicitate prin care să ceară sprijin pentru a găsi o familie de oameni cu suflet, oameni cu teamă de Dumnezeu care să dorească să-i înfieze fiul cel mai mare în vârstă de 6 ani. Femeia are în îngrijire trei băieţi, cel mai mic de numai doi ani. A ales cu strângere de inimă să-şi înfieze fiul mai mare crezând că acesta se va descurca mai bine, departe de ea. „Ajutaţi-mă să găsesc o familie care să vrea să aibă grijă de Cristian! Mă doare sufletul şi nu vreau să-l dau dar din cauza sandalului sunt nevoită să dorm pe la rude”, au fost primele cuvinte ale Mihaelei. După ce şi-a poticnit lacrimile tânăra mamă a început să depene amintiri din viaţă, majoritatea amintiri triste nedemne de o Românie care susţine că sprijină familia, sprijină mamele aflate la ananghie. S-a căsătorit de tânără şi la nici 20 de ani l-a născut pe Cristi, băiatul pe care acum îl scoate pe tarabă la înfiat ca pe o marfă oarecare. Imediat a născut a doua oară. Puţine i-au fost clipele de dragoste şi linişte în familie întrucât tatăl primilor doi copii a călcat strâmb iar acum este încarcerat în penitenciar. Nici măcar nu ştie pentru ce face puşcărie tatăl primilor ei doi băieţi, însă ştie că de la acesta nu se mai poate aştepta la sprijin şi ajutor. Din sărăcie, a încercat să-şi refacă viaţa. Spune ea, pentru a găsi un tată băieţilor. După cum era şi de aşteptat, primele clipe de dragoste alături de cel de-al doilea soţ s-au materializat rapid. S-a născut al treilea băiat. Gurile s-au înmulţit în familia Mihaelei iar noul bărbat a început să simtă greutatea în propriul buzunar. „Nu mai vrea să mă ţină în casa lui cu toţi trei băieţi. Mă primeşte doar dacă scap de cel mare”, a spus cu capul plecat Mihaela. A înţeles nemulţumirea bărbatului şi şi-a luat copiii, punga cu lucruri şi necazurile şi a plecat la părinţi. Aici locuia, spune ea într-o cămăruţă mică şi un hol fără lumină. Ar trăi şi aşa dacă ar putea mânca, fără sughiţuri, colţul de pâine cumpărat din alocaţia celor mici. Însă, povesteşte femeia, pâinea a devenit amară şi în casa părintească. ”Apar şi aici probleme. Am copii mici, mai fac năzbâtii şi părinţii nu vor să mă mai ţină în casă. De câteva zile stau la o soră la Broscăuţi însă nici aici nu pot sta o viaţă. Nu mă pot plimba cu copiii din casă în casă”, a mai spus Mihaela. Strânsă din toate părţile, femeia s-a gândit să accepte propunerea celui de-al doilea soţ şi să încerce să întemeieze o familie în casa acestuia. Un singur pas o mai împiedică. Copilul de 6 ani, pentru care astăzi caută familie de înfiat. Autorităţile din comuna George Enescu au mai ajutat-o o dată şi au trimis-o la o instituţie a statului unde putea locui cu cei trei băieţi. Mihaela susţine că nu s-a acomodat cu programul centrului de plasament, nici ea şi nici băieţii. Nu-şi dă băiatul cu toată inima mai ales că nici acesta nu acceptă ideea de a sta departe de fraţii lui. Mai grav că acesta a înţeles ce îl aşteaptă şi în momentul când aude de altă familie îşi apucă fratele brusc de mână. Gestul lui spune multe. Parcă ar vrea ca întreaga lume să afle că el nu pleacă nicăieri! Că aici este locului lui! Că vrea să-şi protejeze mama şi fraţii. Pare mic şi neajutorat însă la întrebarea dacă vrea să locuiască cu altă familie, se încruntă şi dă în neştire din cap în semn de negare. După ce reporterii noştrii au încercat să-i explice că problema ei are alte soluţii, femeia s-a mai luminat şi a precizat că „îşi iubeste copiii ca pe ochii din cap” şi este dispusă să uite de această idee trăsnită dacă statul sau un om cu inima mare i-ar oferi o cameră unde să nu mai fie certată şi unde cu cei 600 de lei pe care-i primeşte de la stat să continuie să-şi crească băieţii mari.
Incoming search terms:

  • prelipceanu marius
Categorii
Investigatii Stiri locale

ANCHETELE OPINIEI: Bani căutaţi de Poliţie la Serviciul de Taxe şi Impozite Dorohoi

Ofiţerii Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoşani au depistat zilele trecute, în timpul unei anchete declanşate după o serie de sesizări, grave neregului la Serviciul de Taxe şi Impozite Dorohoi. Mai exact, poliţiştii susţin că, în urma verificărilor preliminare mai mulţi salariaţi din cadrul serviciului, au apelat de-a lungul timpului la diverite „tertipuri” legislative pentru a scăpa de plata dărilor legale către bugetul local, condiţii în care sume fabuloase au ajuns să fie prescrise fiind astfel prejudiciat bugetul municipiului. În plus unele dintre persoanele vizate, sunt suspectate că şi-au schimbat în documente, în baza unor documente neconforme sau false, categoria de folosinţă a terenurilor deţinute, ajungând astfel să plătească sume mai mici la impozite. Grav este că o parte din aceste aspecte, considerate de anchetatori de natură penală, au fost aduse în trecut la cunoştinţa Comisiei de Disciplină din Primărie însă nimeni nu a luat vreo măsură disciplinară, verificările efectuate pe atunci fiind mai mult decât „colegiale”. Surse apropiate anchetei suţin că unele fapte reclamate datează din 2011 când unii funcţionari au influenţat, sau a colaborat cu inspectorii de constatare şi impunere şi pe baza unei schiţe care nu a fost vizată de nimeni, a schimbat categoria de folosinţă a terenului proprietatea sa şi a scăzut debitele care le avea de plată, cu cinci ani în urmă, adică perioada 2006 -2011. Poliţiştii spun că situaţia este nepermisă conform Codului Fiscal, deoarece orice modificare se face conform unei cereri la care se anexează documentele vizate de instituţii abilitate, iar scăderea se face începând cu prima zi a lunii următoare. Tot în anul 2011, acelaşi funcţionar a mai dobândit un imobil în Dorohoi dar înainte de a perfecta actele, în anul 2010 a făcut aceeaşi operaţiune, adică a scăzut debitele de plată aferente impozitului pe clădire pe o perioadă de 5 ani în urmă pe motivul că, construcţia nu avea utilităţi, situaţie de asemenea nepermisă conform Codului Fiscal. Poliţiştii au mai aflat că în anul 2014, un alt funcţionar de la Taxe şi Impozite a încheiat un contract de concesiune pentru suprafaţa de 400,00 m.p. teren, aferent construcţiei proprietate dar la fel a profitat de influenţa avută asupra angajaţilor din Primărie, plătind pentru 400,00 m.p. doar 14 lei pe an, deşi terenul şi clădirea se află în zona A de impozitare. De menţionat faptul că sunt persoanele sinistrate care locuiesc pe str. Dumbrava Roşie, care au concesionat în 2010 doar 300,00 m.p. pentru locuinţă, sunt în zona B de impozitare şi plătesc 1800 lei pe an, dar acestea nu au beneficiat de clemenţa angajaţilor de la Taxe şi Impozite şi nu au avut cum să se foloasească de traficul de influenţă pe care îl folosesc unii salariaţi ai primăriei. Tot nelegal li se pare ofiţerilor de la SIF şi faptul că, potrivit documentelor verificate, există membrii ai Serviciului de Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă Dorohoi care deşi au peste 55 de ani, vârstă limită legală pentru a putea activa aici, au primit scutiri de impozit de până la 100 lei pe an. Legea spune că peste vârsta de 55 de ani, cei care vor să activeze la SVSU o pot face numai gratuit, fără alte facilităţi fiscale. Pe lista de nereguli mai figurează în dosarul poliţiştrilor şi faptul că, un salariat de la Taxe şi Impozite, folosindu-şi funcţia, în anul 2012, a înregistrat unei societăţii din Dorohoi, un autoturism de teren pentru care nu a prezentat certificat de evidenţă fiscală, deoarece vânzătorul avea datorii la bugetul local. Poliţiştii susţin din nou că şi această situaţie este nepermisă conform Codului de procedură Fiscală. În una dintre reclamaţiile de la care a pornit toată ancheta poliţiştilor, persoanele care au făcut sesizarea spun că „având în vedere cele relatate vă rugăm să verificaţi abuzul în serviciu, traficul de influenţă, falsul în declaraţii şi însuşirea unor sume necuvenite prin scăderea debitelor care le avea de plată, deoarece nu este corect ca noi cetăţenii de rând să facem împrumuturi pentru a plăti datoriile, iar alţii pur şi simplu să le scadă. Am dori ca prin repunerea pe rol a tuturor debitelor scăzute nejustificat şi reactualizarea lor, să aflăm şi noi care este prejudiciul adus bugetului cât şi comunităţii”. Şi ofiţerii SIF s-au ferit să pronunţe numele persoanelor suspectate de aceste fapte însă au precizat că la această oră se efectuează cercetări pentru a se stabili cu exactitate prejudiciul creat. „Efectuăm deocamdată verificări legate de fapte nu pe persoane”, a precizat unul dintre anchetatori. Contactat de reporterii Opiniei Dorin Alexandrescu primarul Dorohoiului a declarat:”Orice sesizare care vine trebuie verificată de organele abilitate. Personal mă voi interesa despre aceste aspecte şi voi reveni cu un punct de vedere la momentul potrivit”.

Categorii
Invatamant Stiri locale

Mesajul oficialilor ISJ la deschiderea noului an şcolar

Inspectorul general al Inspectoratului Școlar Județean, Mihaela Huncă, a participat la deschiderea anului școlar la mai multe unități de învățământ din Săveni, Vlăsinești, Drăgușeni, Ungureni. Șefa învățământului botoșănean a ținut să le transmită un mesaj atât elevilor, cât și dascălilor și părinților. Redăm mai jos mesajul inspectorului general al ISJ: “Luna septembrie este luna emoțiilor… Sunt emoțiile celor mai mici dintre elevii noștri care se vor afla pentru prima oară în fața unui dascăl, sunt emoțiile celor mai mari dintre elevii noștri, aflați astăzi la granița dintre copilărie și examenul maturității. În luna septembrie suntem emoționați și noi, profesori și părinți deopotrivă, în fața unor noi provocări, în fața unor noi lupte cu propriile orgolii sau cu transformările cu care ne încearcă societatea contemporană. Și cred că emoțiile acestea sunt firești atât timp cât vom dori să demonstrăm, încă o dată, alături de copiii cu care ne mândrim, că educația este, dincolo de definiții și de abordări formale, forma fundamentală de rezistență a ființei umane.      Educația nu este ușoară, dragii mei. Și nici nu trebuie să fie ușoară. Educația presupune sacrificii, uneori lacrimi, eforturi intelectuale și materiale, muncă. Foarte multă muncă! Și toate acestea pentru că școala trebuie să rămână ultima redută în fața nonvalorii, a mediocrității și a uzurpatorilor calității umane. Dacă ne vom apăra cu entuziasm și credință reduta, așa cum am încercat întotdeauna, vom putea oferi României un viitor. Respectându-ne școala, vom putea să nu mai trăim din manualele de istorie și din poveștile bunicilor. Apreciindu-ne dascălii, vom putea să fim, la rândul nostru, modele pentru copiii noștri, pentru familiile noastre, pentru prietenii și colegii pe care îi avem sau îi vom avea.      Vă urez tuturor un an cu putere de muncă, un an în care să fiți capabili să vă înțelegeți rostul în construirea valorilor fundamentale ale acestei țări, căci, doar astfel, la finele lui, veți putea culege împreună – elevi, părinți și profesori -, perfomanța și laurii!”.

Anul scolar 2015-2016 va incepe in data de 14 septembrie, conform calendarului stabilit de Ministerul Educatiei. Structura acestuia a fost modificata joi, cu doar cateva zile inainte de startul cursurilor, astfel ca elevii se vor bucura la iarna de o saptamana in plus de vacanta. Asta inseamna, totodata, ca anul scolar se va termina cu o saptamana mai tarziu, iar vacanta de vara va tine pana pe 11 septembrie 2016. Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii Stiintifice (MECS) nr. 5.079/2015 pentru modificarea Ordinului MECS nr. 4.496/2015 privind structura anului scolar 2015-2016 a fost publicat joi in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 686. Actul normativ aduce o serie de schimbari calendarului anului de invatamant ce urmeaza sa debuteze luni. Concret, reprezentantii ministerului au decis ca elevii se vor intoarce la cursuri dupa vacanta de iarna pe 10 ianuarie, cu o saptamana mai tarziu fata de prevederile anterioare, ceea ce inseamna trei saptamani de vacanta pentru copii. Ca o consecinta, atat primul semestru, cat si al doilea se vor incheia cu o saptamana mai tarziu. Totodata, vacanta de vara nu se va termina pe 4 septembrie 2016, ci pe 11 septembrie 2016. Anul scolar 2015-2016 va avea 36 de saptamani de cursuri, insumand 177 de zile lucratoare. Exceptie fac clasele terminale din invatamantul liceal,  pentru care anul scolar are 37 de saptamani, din care durata cursurilor este de 33 de saptamani, 4 saptamani fiind dedicate desfasurarii examenului national de bacalaureat. Cursurile claselor terminale din invatamantul liceal se incheie, dupa ultimele reglementari, in data de 3 iunie 2016. De un an scolar mai scurt beneficiaza si clasele a VIII-a, absolventii gimnaziului finalizand cursurile in 17 iunie 2016, dupa 36 de saptamani de scoala, ultima dintre acestea fiind dedicata desfasurarii evaluarii nationale. Iata structura actualizata a anului scolar ce va incepe luni, potrivit informatiilor publicate joi: Semestrul I: Cursuri – luni, 14 septembrie 2015 – vineri, 18 decembrie 2015 In perioada 31 octombrie – 8 noiembrie 2015, clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar sunt in vacanta. Vacanta de iarna – sambata, 19 decembrie 2015 – duminica, 10 ianuarie 2016 Cursuri – luni, 11 ianuarie 2016 – vineri, 5 februarie 2016 Vacanta intersemestriala – sambata, 6 februarie 2016 – duminica, 14 februarie 2016 Semestrul al II-lea: Cursuri – luni, 15 februarie 2016 – vineri, 22 aprilie 2016 Vacanta de primavara – sambata, 23 aprilie 2016 – marti, 3 mai 2016 Cursuri – miercuri, 4 mai 2016 – vineri, 24 iunie 2016 Vacanta de vara – sambata, 25 iunie 2016 – duminica, 11 septembrie 2016 Tezele din semestrul I al anului scolar 2015-2016 trebuie sustinute pana la data de 11 decembrie 2015, iar cele din semestrul al II-lea, pana la data de 20 mai 2016. Potrivit ordinului de ministru, saptamana 18–22 aprilie 2016 din semestrul al doilea este saptamana dedicata activitatilor extracurriculare si extrascolare, in cadrul programului „Scoala altfel: Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, avand un orar specific. Totusi, la decizia scolii, programul poate fi organizat si in alta perioada din semestrul al doilea, dar nu mai tarziu de data de 27 mai 2016.