Cand liderii mondiali s-au intalnit la Dubai in luna noiembrie pentru a 28-a conferinta ONU privind schimbarile climatice (COP28), s-au marcat opt ani de la intrarea in vigoare a Acordului de la Paris. Pe atunci, majoritatea natiunilor lumii au raspuns la avertismentele stiintifice conform carora permiterea planetei sa se incalzeasca cu mai mult de 1,5 grade Celsius (2,7 Fahrenheit) ar expune inca milioane de oameni la valuri de caldura catastrofale si la intensificarea furtunilor si a incendiilor de vegetatie.
Ei au facut acest lucru acceptand sa mentina cresterea temperaturii globale cu mult sub 2 grade Celsius (3,6 Fahrenheit) in comparatie cu nivelurile preindustriale si „depunand eforturi” pentru a o mentine sub 1,5 grade.
Dar de ce acest numar specific si ce se intampla daca trecem de acel prag?
1,5 grade Celsius ca linie de aparare
Oamenii de stiinta au recomandat limita de 1,5 Celsius ca un fel de linie de aparare. Respectarea acestui obiectiv, spun expertii, ar insemna o sansa mai mare de a evita efectele climatice mai extreme si ireversibile, care sunt foarte probabile la niveluri mai ridicate de incalzire.
Johan Rockstrom este director al Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic (PIK) din Germania si coautor al unui studiu care a analizat efectele cresterii temperaturii globale peste 1,5 C.
Vorbind pentru Centrul de Rezilienta de la Stockholm, el a descris limita de 1,5 C ca nu „un numar arbitrar negociat in Acordul de la Paris”, ci ceva care nu poate fi negociat.
„Este un nivel pe care chiar trebuie sa incercam sa-l mentinem cat de departe putem”, a spus el.
Dar pentru a se mentine la aceasta limita, spune Natiunile Unite, emisiile globale actuale trebuie reduse la jumatate pana in 2030, care este la mai putin de sapte ani.
Cat de aproape suntem de 1,5 grade?
Temperaturile globale au crescut cu o medie de 0,08 Celsius pe deceniu din 1880. Aceasta rata a inceput sa se accelereze in 1981 si, de atunci, s-a mai mult decat dublat.
Cei mai caldurosi 10 ani inregistrati au fost toti dupa 2010. Acum, cercetatorii climatici prevad ca 2023 va fi cel mai tare an inregistrat vreodata, cu o temperatura medie globala de 1,43 Celsius peste perioadele preindustriale.
Cu toate acestea, un an de incalzire cu o temperatura de 1,5 Celsius nu este suficient pentru ca oamenii de stiinta sa declare o incalcare a acestei limite, a declarat Carlo Buontempo, directorul Serviciului Copernicus pentru Schimbari Climatice, unitatea de observare a Pamantului a UE.
„In datele noastre, nu ne asteptam sa o depasim [1,5 in acest an], dar chiar daca am fi, aceasta ar fi doar pentru un an, in timp ce definitia Acordului de la Paris la 1,5 [Celsius] se refera la un numar mediu de ani”, a spus el pentru DW.
Ce se intampla daca trecem pragul de 1,5 Celsius?
Un raport al Organizatiei Meteorologice Mondiale prezice ca temperaturile globale vor atinge noi maxime in urmatorii cinci ani, iar ONU spune ca Pamantul va depasi probabil pragul critic de 1,5 Celsius pentru incalzirea globala in urmatorul deceniu.
„Adevarata discutie este: suntem capabili sa coboram din nou sub 1,5 mai tarziu in secol?” a adaugat directorul C3S Buontempo. „Avem instrumentele pentru a face posibil 1.5, dar asta inseamna [reducerea] foarte, foarte dramatica a cantitatii de emisii de gaze cu efect de sera”.
Trecerea pragului nu ar insemna un dezastru imediat pentru toata lumea, a declarat Sergey Paltsev, director adjunct al Programului comun al MIT pentru Stiinta si Politica Schimbarii Globale.
„Stiinta nu ne spune ca daca, de exemplu, cresterea temperaturii este de 1,51 grade Celsius, cu siguranta ar fi sfarsitul lumii”, a explicat el.
Ceea ce inseamna, avertizeaza oamenii de stiinta, este ca furtunile, valurile de caldura si secetele vor fi mai extreme. Si asta are efecte de amploare.
Furtunile si inundatiile reprezinta o amenintare pentru casele oamenilor si infrastructura statului, in timp ce secetele ameninta aprovizionarea cu apa potabila, precum si productia de alimente, determinand cresterea preturilor. Valurile de caldura reprezinta un pericol pentru sanatatea umana, in special in randul persoanelor in varsta si vulnerabile.
Impacturile ar fi aceleasi peste tot?
Nu. Desi tarile in curs de dezvoltare contribuie cel mai putin la emisiile globale, ele sufera cel mai mult de pe urma impactului negativ al schimbarilor climatice. Pakistanul, de exemplu, este responsabil pentru mai putin de 1% din amprenta de carbon a lumii, dar este una dintre tarile cele mai vulnerabile la schimbarile climatice.
Muhammad Mumtaz, profesor asistent la Fatima Jinnah Women University din Pakistan, ale carui cercetari se concentreaza pe adaptarea la un climat in schimbare, spune ca o treime din populatia tarii care traieste in zonele urbane simte cu adevarat caldura.
„Peste 40 de grade au fost inregistrate in diferite orase din jurul Pakistanului si unul dintre ele a urcat pana la 51 de grade. Deci este foarte periculos”, a spus Mumtaz.
Archibong Akpan, expert in politici climatice din Nigeria la Conventia-cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice (UNFCC), subliniaza valurile de caldura si cicloanele, impreuna cu niveluri ridicate de saracie, ca dovada a modului in care incalzirea globala afecteaza productia de alimente din Africa.
„Schimbarile climatice afecteaza deja aprovizionarea cu alimente si culturile”, a spus el, adaugand ca o accelerare a impacturilor existente „va distruge o multime de mijloace de trai”.
Ce se poate face in privinta asta?
Oamenii de stiinta sunt de acord ca putem incetini rata incalzirii globale fara a mai arde combustibili fosili. Dar chiar daca toate emisiile umane s-ar opri astazi, temperatura Pamantului ar continua sa creasca timp de cateva decenii, ceea ce inseamna ca schimbarile climatice vor continua sa afecteze generatiile viitoare.
Asadar, adaptarea la schimbarile vremii in moduri care sa permita oamenilor sa-si indeplineasca in continuare nevoile de baza este cruciala.
Cum ne putem adapta la temperaturi mai calde?
Multe tari, regiuni si orase lucreaza de mult timp la masuri de adaptare. In Tarile de Jos, de exemplu, unde mai mult de 50% din teren se afla sub nivelul marii, mai multe orase sunt transformate pentru a face fata potentialelor inundatii. Modelul de adaptare include locuinte durabile, spatii flexibile si un sistem de transport public pentru a ajuta la evacuarea oamenilor, daca este necesar.
Locuitorii din Mukuru, cea mai mare asezare informala din capitala kenyana Nairobi, au creat un Plan de Adaptare a Poporului care a condus la o imbunatatire a gestionarii apei, a drumurilor si a canalizarii. Planul este, de asemenea, oferit ca model pentru alte asezari din Africa si in tarile in curs de dezvoltare din intreaga lume.
Archibong Akpan spune ca multe tari africane iau acum in serios adaptarea, dar ca aceasta ramane „la scara foarte mica”, pentru ca este greu sa vorbim despre „adaptare cand nu exista finantare”.
Natiunile in curs de dezvoltare au cerut de multa vreme tarile bogate, care sunt responsabile in mod disproportionat de incalzirea emisiilor, sa le compenseze pentru impactul schimbarilor climatice printr-un fond desemnat pentru pierderi si daune. La summitul climatic COP27 de anul trecut, statele au fost de acord in principiu cu o astfel de initiativa. Modul in care va functiona nu a fost inca stabilit.
Intre timp, Muhammad Mumtaz a spus ca o initiativa guvernamentala din Pakistan care indeamna orasele sa vina cu pasi practici pentru a reduce emisiile si a se adapta, a ajutat oamenii sa se deschida la ideea adaptarii si arata ca populatia are nevoie de educatie, precum si de finantare.
„Au vazut inundatiile, au vazut valurile de caldura, au vazut seceta, asa ca pe baza acestui lucru, ei cred ca se intampla schimbarile climatice”, a spus el, adaugand ca ceea ce au nevoie oamenii acum este educatie tintita in cadrul lor. propria limba.
„Oamenii care au cunostinte sunt dispusi sa se adapteze si sa promoveze sa faca lucrurile diferit”, a spus Mumtaz.
