Lecturile Opiniei: UN  TANDEM  REUŞIT

Categories Editorial, Stiri localePosted on

Nu pot continua ciclul meu referitor la „Sportul dorohoian văzut şi trăit prin prisma unui martor ocular”, fără a aminti de profesorii de educaţie fizică şi sport, dat faptului că istoria sportului din oraş se confundă, şi nu întâmplător cu ei. Sinceri să fim, „Ei” sunt şi cei care într-un fel au fost şi animatorii lui, şi care pe bună dreptate şi-au câştigat un bun renume în domeniu. Mulţi au fost, dat faptului că fiecare şcoală îşi aveau mentorii lor în domeniu. Dar, un rol nu lipsit de importanţă în acest sens, revine fără drept de apel cunoscutului cuplu de profesori de educaţie fizică şi sport Viorica şi Victor Diaconu, dânsa la Liceul de Teoretic de fete „Regina Maria”, iar dânsul la Liceul Teoretic de băieţi „Grigore Ghica”…

   Iata-mă, că aici sunt silit fac o paranteză. Faptul în sine amintindu-mi fără nici-o fantezie, parcă de toamna anului 1946. Prima zi de şcoală ca elev în prima clasă de gimnaziu din cadrul liceului teoretic de băieţi. Cu toţii eram adunaţi în amfiteatrul renumitului centru de învăţământ. Coincidenţa momentului, chiar prima oră de educaţie fizică şi sport se desfăşura aici. Aula pentru zilele de atunci, pentru noi micii boboci părea destul de mare, sobră, împunătoare şi cu o capacitate de nedescris. Eram cu toţii emoţionaţi, doar treceam pentru prima oară pragul acestui lăcaş al culturii. In plus aveam în faţă doar pe unul din cei mai renumiţi profesori ai oraşului, pe „Domnul Profesor Diaconu”. Eram cu toţii emoţionaţi şi chiar  scuturaţi de adevărate friguri. Prima prelegere cu adevărat generală era, avându-l în faţă pe asul acestei discipline de învăţământ, care ne-a vorbit despre importanţa educaţiei fizice şi a sportului în şcoli, programa, criterile de bază şi activitatea în sine complexată a învăţământului în general. Şi aşa cum am pomenit chiar la început, moderator şi conferenţiar era omul din faţa noastră, firav şi slăbuţ, dar corpul său, vibra numai muşchi şi fibră. Multă pricepere, dar şi multă ambiţie. Şi încă ce ambiţie! Era doar omul, pe care noi cei mici, văzându-l doar pe stradă, sau chiar din auzite ştiam că era unul din vestiţii profesori ai renumitului liceu…

   Dar trecând la subiectul momentului profesorul ne amintea mereu că de a lungul vastei noastre şcolarizări la disciplina lui vom studia despre GIMNASTICA SUEDEZĂ, lucru necunoscut de noi. Anii au trecut şi este ştiut că în timpul şcolarizării noastre, aşa cum nu am cunoscut şi ştiut despre gimnasica amintită şi plănuită în planul de învăţământ, tot aşa nu se făcuse. De a lungul aniilor s-a statornicit totuşi între noi, elevii şcolii şi dascălul nostru relaţii ca între elev şi profesor, punctând că s-au realizat mari şi multe activităţi sportive, în special la gimnastică şi atletism, şi toate datorită marelor cunoştiinţe ale sale în domeniu…

   Revenind la cuplul Diaconu, specific că şi ea, doamna profesor Diaconu Viorica cu aceeaşi ambiţie s-a impus. Aceeaşi perseverenţă şi eforturi a depus la liceul de fete, instruind şi realizând mari performanţe în mişcarea de educaţie fizică în oraşul nostru…

   Se simţeau mereu discreditaţi, motiv pe care eu cel puţin nu-l accept. Ei erau doar acei care schiţau bazele marilor manifestări care se desfăşurau în zilele festive ca: 1 Mai sau 23 August de pe stadionul oraşului. Pot spune ca martor ocular în postura mea de fost elev, apoi în calitatea mea de fost conducător al mişcării sportive din oraş că ei, erau adevăraţii arhitecţi a tot ce se realiza în acest sens. Apropo de discretizare, afirm sus şi tare că vina le aparţine. Dece!?. Răspuns simplu. Ei foştii absolvenţi ai fostului ANEF-ului (Academia Naţională de Educaţie Fizică) de a lungul aniilor au scos o întreagă şi adevărată pleiadă de profesori tineri şi valoroşi care s-au impus în activitatea lor. Şi atunci mă întreb: de unde provine această „versiune” neadevărată!?.

   Deşi anii au trecut, iubitorii sportului nu i-au uitat. Au continuat să-i raporteze în comentariile lor, să-i elogieze contribuţia acestor înaintaşi, care pe drept cuvânt, au constituit o adevărată „locomotivă” al sportului citadin, şi aceasta o spun eu unul din coordonatorii mişcării de cultură fizică şi sport ale aceste meleaguri, repet, cu toate că ei se socoteau de multe ori, că au stat în umbră sau au fost chiar izolaţi. Aşa i-am cunoscut eu pe soţii, profesorii Diaconu, atât ca elev şi mult mai târziu ca unul din conducătorii mişcării de cultură fizică şi sport, cu care am avut onoarea să colaborez… 

   A-şi dori să mai adaug ca fapt divers, că soţii Diaconu au avut şi un fiu de o politeţe deosebită, care de a lungul timpului a ajuns un bun jucător de tenis de masă, unde antrenorul său s-a nimerit a fi tocmai…autorul rândurilor de faţă.

  de Iosef-Ioju Haimovici