Lecturile Opiniei: INCURSIUNE  ÎN  TRECUTUL  CULTURAL AL  DOROHOIULUI    

Categories Reportaj, Stiri localePosted on

 Timp de 210 ani (între anii 1568-1778) târgul Dorohoi a fost capitala Ţării de Sus a Moldovei  datorită domnitorului Alexandru Lăpuşneanu care a considerat că din acest punct nordic de ţară, important şi ca centru comercial, poate fi condusă cu eficienţă această parte a Moldovei, care cuprindea ţinuturile: Hotin, Hârlău, Cernăuţi, Suceava, Neamţ, Bacău şi, bineînţeles, Dorohoi. Din Dorohoi, vornicul Ţării de Sus (au fost 71 de vornici în cei 210 ani) lua hotărâri fiind „judecătorul tuturor din aceste ţinuturi, judecând şi păzind hotarele”. Ei puneau în aplicare ordinele venite de la domnitorul din capitala Moldovei-Iaşi. Printre capetele luminate care îşi au obârşia din ţinutul Dorohoiului menţionăm familia cronicarului Miron Costin. Unul din fiii săi, Neculai Costin a fost între 1706-1707 vornic al Ţării de Sus cu sediul la Dorohoi. În acelaşi post îl aflăm şi pe cronicarul Ion Neculce, spătar şi vornic la Dorohoi între 1736-1740. Lui Ion Neculce îi datorăm nepreţuitul “Letopiseţ al Ţării Moldovei de la Dabija Vodă (1662) până la Ioan Mavrocordat (1743). Preotul cărturar Constantin Ciocoiu îi considera pe cei doi cronicari ca fiind primii intelectuali de seamă ai târgului Dorohoi. Primul lăcaş de cultură din Dorohoi s-a înfiinţat în anul 1766 când domnitorul Grigore Ghica al III-lea a emis un hrisov prin care stipula să se înfiinţeze câte o şcoală catehetică în toate capitalele de ţinut ale Moldovei, numind şi primul dascăl la Dorohoi. Dar, această şcoală înfiinţată pe lângă biserica “Sf.Neculai” de pe str. Ştefan cel Mare nu era frecventată de copii de vârstă mică, ci doar de tineri în jur de 20 de ani care veneau să înveţe “cântările bisericeşti, iar toţi creştinii ţării, mirenii şi copiii preoţilor să se procopseacă cu învăţătura”. Dar, e un început bun pe drumul culturalizării. Despre o activitate culturală mai intensă la Dorohoi se poate vorbi  abia după anul 1851, când s-a înfiinţat Eforia Târgului Dorohoi şi tot în acelaşi an s-a înfiinţat şi prima unitate şcolară de stat- Şcoala Primară Publică nr. 1 de băieţi. Până în anul 1925 s-au înfiinţat, ca bază a culturalizării copiilor, numeroase şcoli: Şcoala Primară nr. 1 de fete “Vârgolici”(1861), gimnaziul de băieţi “Gr.Ghica VV”(1879), Şcoala Primară nr. 2 de băieţi “Mihail Kogălniceanu”(1887), Şcoala primară nr. 2 de fete “Regina Elisabeta” (1889), Şcoala Primară Rurală nr. 4 Trestiana (1897), Şcoala Inferioară de Meserii de băieţi (1902), Şcoala profesională de fete Gradul I “Domniţa Ileana”(1911), Şcoala primară Mixtă nr.3 “I.C.Brătianu” (1918), Şcoala Normală de Învăţători “Al.Vlahuţă” (1919), Liceul de fete “Regina Maria”(1921), Seminarul Teologic Ortodox “Pimen Mitropolitul” (1923), Şcoala Elementară de Comerţ “Principele Carol”(1924) şi Şcoala Normală de fete “Dr.C.Angelescu” (1925). Deci, la o populaţie de 15.000 de locuitori ai oraşului Dorohoi din acei ani, existau 2 licee ,2 şcoli pedagogice, 1 seminar, 2 şcoli profesionale, o şcoală comercială, 6 şcoli primare, Şcoala Israelito-Română înfiinţată în 1909 şi 3 grădiniţe de copii. În toate aceste lăcaşuri de cultură  funcţiona o intelectualitate numeroasă, nemaivorbind de sutele de familii de ofiţeri, avocaţi, procurori, judecători, funcţionari. În aceste condiţii şi activitatea culturală a înregistrat un real progres. Dorohoiul încă era un punct important pe harta ţării. Dovadă că domnitorul Al.I.Cuza, în scurta sa domnie (1859-1866) a vizitat de două ori oraşul nostru  la invitaţia lui Mihail Kogălniceanu, care a fost deputat de Dorohoi. Ulterior, Dorohoiul a fost vizitat  şi de Carol I, de Carol al II-lea şi de alţi membri ai familiei regale. Revenind la activitatea culturală din oraşul Dorohoi, începem cu anul 1868 când Dimitrie Gusti, ministrul Cultelor în guvernul Golescu trimite o scrisoare către primăria Dorohoi cerând ca aceasta să ia măsuri urgente pentru înfiinţarea unei biblioteci publice în oraş. Măsura a fost pusă în practică de primarul Ion Tăutu, care a alocat şi o sumă de bani în acest scop. Doi ani mai târziu,în 1870, institutorul N.Bobulescu înfiinţează prima bibliotecă şcolară, amenajată în localul Şcolii Primare nr. 1 de băieţi care avea sediul în clădirea fostei Bănci Naţionale locale. Doctorul Constantin Vârnav a donat atunci 42 de cărţi pentru “compunerea unei biblioteci şcolare din târg”. A urmat apoi înfiinţarea bibliotecii gimnaziului de băieţi “Gr.Ghica VV” după instaurarea sa în noul şi modernul local de pe strada Gr.Ghica în anul 1893, precum şi biblioteca comună a şcoalelor primare  nr. 2 spre sfârşitul sec. al XIX-lea. În anul 1901, odată cu înfiinţarea oficială a filialei din Dorohoi a Ateneului Român se deschide în localul gimnaziului de băieţi o bibliotecă bogată la care au donat cărţi personalităţi şi instituţii româneşti importante: Majestatea Sa Regele Carol I, Academia Română, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Grigore Tocilescu, Gheorghe Gh.Burghele, familia Olinescu, generalul  Gh.Manu ş.a. Păcat că în anul 1929, când întemeietorul şi sufletul activ al Ateneului Român din Dorohoi –avocatul Gheorghe Gh.Burghele a decedat, biblioteca a fost împărţită la studenţi, iar 2500 de exemplare au ajuns în custodia noii biblioteci orăşeneşti Dorohoi aşa cum atestă un document al acestei biblioteci emis la 2 mai 1951 sub semnătura bibliotecarilor Paul Pălimaru şi Axintuţa Elena. În anul 1873 se înfiinţează prima tipografie la Dorohoi urmată apoi de alte tipografii, iar, odată cu apariţia ziarului „Curierul de Dorohoi”, la 22 iunie 1874, locuitorii oraşului au putut să cunoască în amănunt viaţa social-politică-culturală şi sportivă a localităţii lor, dar şi ştiri din lumea largă, ceea ce a dus la lărgirea orizontului cultural al dorohoienilor.  O activitate cultural-educativă intensă a avut-o corul oraşului. A fost dirijat de-a lungul anilor de prof. Ştefan Ionescu în 1884, dirijorul Mihail Grigore Posluşnicu în 1907, secretarul primăriei locale H.Z.Manoliu în acelaşi an, 1907, apoi profesorii C.Ciocârlan, N.Popovici, Gh. Vasiliu, Vasile Nistor. Un efect deosebit asupra populaţiei a avut înfiinţarea în oraş a unui număr însemnat de societăţi culturale. Amintim de Liga Culturală (1893) cu preşedintele ei dr. Sigismund Chernbach, Ateneul Român din Dorohoi înfiinţat la iniţiativa avocatului Gheorghe Gh. Burghele în 1899, Societatea de muzică şi sport “Vasile Alecsandri” în 1902 la iniţiativa aceluiaşi neobosit Gheorghe Gh.Burghele,  reînfiinţarea Ligii Culturale în 1909 având ca preşedinte pe avocatul Gheorghe Marcu, Societatea “Gheorghe Asachi” a elevilor de la Liceul de băieţi “Gr.Ghica VV” în 1932. Aceştia din urmă aveau şi o bibliotecă proprie. Un fapt demn de semnalat este că toate şcolile primare din oraş aveau muzeu propriu cu animale împăiate, chipuri de ceară, diferite roci şi minereuri; de asemenea  amenajau expoziţii şcolare anuale cu picturi ale propriilor elevi sau cu lucruri realizate de elevi în propriile ateliere şcolare la orele de lucru manual. Tema în discuţie este foarte amplă. Oraşul Dorohoi a beneficiat de personalităţi  care s-au implicat în munca de culturalizare a locuitorilor lui.Se poate vorbi mult despre

spectacolele ce s-au organizat în oraş, serbări şcolare, manifestări sportive la stadionul oraşului, vizite ale unor artişti celebri care ne-au onorat cu prestaţii memorabile pe scena teatrului “Unirea”, prima sală de teatru din Dorohoi înfiinţată în 1920; un rol deosebit l-au avut cinematografele, librăriile şi fanfara regimentului 29 infanterie. Un capitol amplu din viaţa culturală a Dorohoiului îi revine presei scrise. Publicaţiile dorohoiene au fost atât de numeroase la un moment dat, încât prof. istoric Gheorghe Amarandei a alcătuit 2 volume dedicate acestora. Un loc aparte îl ocupă cei care au publicat articole cu teme din diverse domenii în presa locală, au conferenţiat la Ateneul Român din Dorohoi sau cu diverse ocazii pentru răspândirea ştiinţei şi culturii în rândul dorohoienilor, dar mai ales în educarea tineretului: Gheorghe Gh.Burghele, Calinic Istrati, Eugenia Ianculescu de Reus, Dumitru Furtună, Constantin Ciocoiu, Ion Atanasiu, Saşa Pană, Romulus Pandele, C.N. Iancu, Gheorghe Pascu, Eulian Procopovici, Elena Cuparencu, preot P.Munteanu, Tiberiu Crudu şi mulţi, mulţi alţii. În decursul anilor au fost numeroase încercări de a se construi o sală modernă de teatru la Dorohoi, sală pe care oraşul nostru ar merita-o cu prisosinţă. După anul 1925 s-au organizat în oraş concursuri Miss Dorohoi-foarte apreciate de public. Ne-au vizitat periodic trupe de circ amenajate la capătul străzii D.P.Moruzi cu participarea unui public numeros. Oraşul nostru a fost onorat de personalităţi ale neamului care au conferenţiat în faţa unui public entuziast: Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Grigore Tocilescu, V.A.Urechia, Mihail Kogălniceanu ş.a.  Într-o incursiune în trecutul cultural al Dorohoiului, un capitol aparte revine bisericilor din oraş. Ele au militat pentru educarea oamenilor în spiritul unor buni creştini şi cetăţeni ai ţării, buni patrioţi şi gospodari. Meritul aparţine majorităţii preoţilor care au slujit în oraşul nostru la Biserica Sf.Neculai,la Bisericuţa  de Lemn, la Catedrală, la Biserica de la cimitir, la Biserica Catolică sau la sinagogile evreieşti. Numele unor preoţi, Constantin Ciocoiu, Dumitru Furtună, Vasile Anghelea, C.Munteanu, I.Enescu, Valerian Brânzei, Theodor Damian, au rămas în amintirea dorohoienilor ca oameni ce s-au implicat activ în viaţa social-culturală a oraşului. Nenumăratele personalităţi ridicate din oraşul Dorohoi şi recunoscute în ţară cât şi peste graniţele ţării sunt o dovadă vie a standardului tot mai ridicat al culturii locuitorilor dorohoieni.

      prof. Dorina Mandachi