Lecturile Opiniei: DOROHOI-CĂLĂTORIE ÎN TRECUT (26): „Povestea” bazelor sportive dorohoiene

Categories Editorial, Stiri localePosted on

 

Majoritatea specialiştilor români în domeniul educaţiei fizice susţine că această importantă latură a activităţii umane a apărut iniţial în şcoli.În parte, acest fapt este valabil,dar nu şi pentru oraşul Dorohoi întrucât,aici, nici vorbă nu poate fi ca la şcoala catehetică,înfiinţată în 1766, să se fi predat acest obiect de studiu.

În acest capăt de ţară şcolile s-au înfiinţat mai greu.Prima şcoală de stat,Şcoala Primară nr. 1 de băieţi a fost inaugurată în 1851.Elevii nu aveau în program obiectul educaţie fizică nici măcar 10 ani mai târziu. Mărturie stă situaţia şcolară de la absolvirea clasei a II-a a elevului Spiru Haret,aşa cum este redată de preotul Dumitru Furtună în “Ştiri nouă despre Spiru Haret” (Bucureşti, Edit.Cartea Românească,1932): Catehismul,Cetirea din Evanghelii,Cetirea cu diverse litere,Istoria Naturală, Geografia,Aritmetica,Scrierea liberă, Caligrafia, Purtarea,Desemn- calificativ:eminentu.

Deci, nici pomeneală de “educaţie fizică” între obiectele de studiu.

Abia în anul 1893, acelaşi Spiru Haret, devenit ministru al Instrucţiunii Publice, a introdus obligativitatea obiectului “educaţie fizică” în toate şcolile primare din ţară.Este adevărat că în anul 1874 guvernul a emis un decret privind introducerea obligatorie a pregătirii fizice militare în gimnazii şi licee.Dar, în Dorohoi,la acea dată, nu exista nici un gimnaziu.O asemenea unitate şcolară,gimnaziul de băieţi “Gr.Ghica VV”, s-a înfiinţat abia cinci ani mai târziu,cu programa statului, iar educaţia fizică a început să se predea aici de-abia din 1884…Mai mult, acest obiect se preda haotic,întrucât nu exista o programă şcolară a Ministerului Instrucţiunii Publice.Ea a fost alcătuită şi legiferată mult mai târziu-în 1898- tot la iniţiativa lui Spiru Haret.

Înainte de a trece la tratarea subietului propus,notăm că printre primii teoreticieni ai educaţiei fizice din România se află şi profesorii universitari originari din Dorohoi:Botez A.Constantin, Olinescu T. Radu, Zapan Gheorghe şi Mezincescu Dumitru care au predat diferite obiecte de studiu la Institutul de Educaţie Fizică din Bucureşti,imediat după înfiinţarea acestuia în 1922.

Probabil, prima manifestare sportivă adevărată,desfăşurată în oraşul nostru este semnalată în anul 1868, la 25 august, când,pe Şesul Cărămidăriei,căpitanul jandarmilor dorohoieni, Iorgu Manoliu, a organizat un concurs de tir cu arcul.La mobilizarea concurenţilor a contribuit şi Petru Dobrea,soţul directoarei Şcolii primare nr. 1 de fete „Vârgolici”.

Următoarea locaţie a unei baze sportive a fost pe Dealul Polonicului,unde grănicerii stabiliţi în oraş în 1872,conduşi de maiorul Teleman Constantin au început pregătirea militară,de la care nu lipseau alergările,tragerea la ţintă şi,mai ales,călăria.

Trei ani mai târziu,maiorul Jipa Alexandru construieşte şi amenajează primul poligon de tir din oraş,având aceeaşi locaţie-Dealul Polonicului.

Prima încercare de a construi o bază sportivă, rudimentară dacă o privim în mod critic,a fost iniţiată de doi localnici- Diaconescu Ion şi Hristache Gheorghe- în 1892,care locuiau undeva pe lângă podul de peste Jijia.Aceşti temerari au nivelat malul râului,au adus nisip, au făcut iezături (baraje) pentru devierea apei şi au improvizat câteva cabane pentru a atrage amatori la practicarea înotului.Dar… din păcate, Jijia a secat şi planul lor, destul de îndrăzneţ pentru acei ani, a fost dat peste cap.

La 30 iunie 1891 s-a pus piatra fundamentală a viitoarei clădiri a gimnaziului „Gr.Ghica VV”,după planurile arhitectului Leonida Negrescu,cel care construise şi gimnaziile din Vaslui şi Râmnicu Sărat.Odată cu clădirea, tot pe locul unde fusese cimitirul oraşului, a fost începută şi construirea primei săli de sport din Dorohoi,dedicată exclusiv orelor de educaţie fizică a gimnaziştilor.Numai că această primă sală de sport din oraş a avut un defect de construcţie şi,ca atare, a fost foarte puţin folosită.

În anul 1895, Gheorghe Hristache, care era cu un pas înaintea dorohoienilor din punctul de vedere al emancipării,acelaşi care în 1892 a avut ideea îndrăzneaţă a instituirii unei baze rudimentare de înot, a amenajat undeva lângă Podul Botoşanilor,într-o construcţie improvizată,un spaţiu unde se putea practica tir cu arcul.

Deşi la regimentul 29 infanterie exista un număr însemnat de cai, abia în 1889 s-a înfiinţat o asociaţie hipică „Jokey Club” în combinaţie cu regimentele din Botoşani.Dar, încă nu exista nici un hipodrom.

Concluzionăm că până în anul 1900,în România se practicau sporturile: atletism,călărie,tir,gimnastică,ciclism,oină,popice şi şah.Dintre acestea au ajuns la Dorohoi atletismul,oina,călăria şi gimnastica practicate de elevi şi militari.

Odată cu înfiinţarea,în Dorohoi,în anul 1901, a „Societăţii Populare de muzică,gimnastică şi sport „Vasile Alecsandri”, sportul a început să devină cunoscut dorohoienilor. Nou înfiinţata societate şi-a făcut cunoscute scopurile şi preocupările în statutul ei de funcţionare.Iniţiatorul,preşedintele şi mobilizatorul principal al Asociaţiei a fost avocatul Gheorghe Gh.Burghele.El colindase întreaga Europă pentru a se documenta cum se trăieşte în lumea avansată occidentală şi, întors pe meleagurile noastre, a încercat să pună şi la noi bazele civilizaţiei. De menţionat că această asociaţie a fost una din primele asociaţii sportive din ţară. În Statut se specifica explicit că membrii asociaţiei pot practica: dansul,tenisul de câmp,muzica vocală şi instrumentală, gimnastica, scrima, patinajul şi excursiile.Şi, fapt inedit în acei ani, printre membrii ei sunt menţionate „doamne şi domnişoare”.

Periodicul „Viaţa Botoşanilor” din 15 mai 1910 atestă în paginile sale că „a avut loc pe traseul Botoşani-Dorohoi-Curteşti-Botoşani o vânătoare călare armată de alergări de curse militare” cu participanţi din oraşele Botoşani şi Dorohoi, cursă dotată cu premii.

În ce priveşte bazele sportive,semnalăm că în anul 1911,la intrarea în viitorul parc Brazi s-a construit o popicărie. Elevii gimnaziului de băieţi,vara, îşi desfăşurau orele de educaţie fizică pe strada Gherghel în apropierea Palatului Administrativ (Prefectura).

Un eveniment important a avut loc în anul 1918,când profesorii Karpierz (de la Şcoala Israelită) şi fraţii Florescu (din care unul era profesor la gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV”) aduc la Dorohoi primul balon din piele introducând atfel în oraş practicarea fotbalului. Deocsamdată se putea juca fotbal doar pe terenul pieţii Obor.

Un an mai târziu,datorită ofiţerilor militari de la regimentul 29 infanterie, a început să se joace volei în oraş.S-au construit în acest scop trei terenuri: unul în campusul regimentului 29, altul la intrarea în parcul Brazi de pe strada Gherghel şi un al treilea în curtea Şcolii Israelite.

Anul 1919 este semnificativ în mişcarea sportivă dorohoiană: s-au înfiinţat două asociaţii sportive-una în cadrul regimentului 29 infanterie şi alta a populaţiei evreieşti cu sediul în localul Şcolii Israelite.Asociaţia militarilor a luat numele de „Dragoş Vodă”,iar cea a populaţiei evreieşti a luat numele „Macabi”-nume generalizat pentru întreaga ţară unde existau evrei.

Dar, pentru a-şi putea desfăşura activitatea,aceste asociaţii aveau nevoie stringentă de baze sportive.Ambele s-au adresat primăriei locale solicitând repartizarea de teren pe care ei îşi luau obligaţia de a-l amenaja, îngriji, întreţine .

Dintre sporturi, fotbalul a prins repede rădăcini în rândul tuturor copiilor şi tineretului.Avea să devină,ca peste tot în lume, sportul rege.

La 5 august 1922 are loc la Dorohoi prima întâlnire de fotbal interoraşe pe terenul „Obor”, între echipele Macabi Dorohoi- Hacoah Suceava.

Să spune, că primul teren de fotbal pentru Dorohoi l-a constituit Oborul.Dar, terenul nu poate fi numit exclusiv „teren de fotbal”,întrucât aici avea loc şi târgul de vite.Ne putem închpui aspectul terenului după un asemenea târg, miasmele care persistau aici, lipsa oricărei igiene,condiţii absolut improprii pentru eventualii spectatori etc.Erau condiţii rudimentare, dar, un început promiţător pentru mişcarea sportivă dorohoiană.(va urma)

prof. Ilarion Mandachi