Economistii au avertizat de mult ca frana constitutionala a datoriilor Germaniei este o bomba cu ceas pe o perioada lunga. Acea bomba a detonat acum in cel mai critic moment din istoria economica germana de la lansarea Wirtschaftswunder in 1949. Guvernul Scholz trebuie sa astupe o gaura fiscala de 128 de miliarde de euro pentru a se conforma unei hotarari a instantei superioare, fie prin reducerea cheltuielilor, fie prin cresterea taxelor, fie prin eliminarea investitiilor in tehnologiile in crestere din urmatoarea jumatate de secol. Analistii estimeaza ca 87 de miliarde de euro din acestea trebuie acoperite in urmatoarele 13 luni.
Ministrul de Finante Christian Lindner a facut joi pasul dramatic de suspendare a franei datoriilor pentru 2023 pentru a acoperi o parte a problemei, invocand o clauza de urgenta pentru a justifica rachetarea Fondului de Stabilizare Economica pentru bani pentru plata plafonului de pret al energiei din Germania.
„Am pus cheltuielile pentru plafonul de pret pe o baza sigura din punct de vedere constitutional”, a spus el.
Ramane de vazut daca judecatorii de la Verfassungsgericht sunt de acord. Trebuie sa existe un risc ridicat de contestatii in instanta de catre aparatorii puritatii ordoliberale. Problema mai mare ramane in orice caz: guvernul nu isi poate finanta investitiile tehnologice de baza fara a canibaliza alte parti ale bugetului.
Ea trebuie fie sa-si abandoneze planurile, fie sa inaspreasca politica fiscala in adancul recesiunii economice, pe fondul celei mai abrupte scaderi a preturilor proprietatilor de la inceputul inregistrarilor moderne.
Chiar si „Turnul Olaf Scholz” are probleme. Grupul Signa a ramas fara bani pentru a plati salariile pentru Elbtower cu 64 de etaje din Hamburg, lasand o carcasa de beton pe jumatate construita in cartierul portuar al orasului natal al Cancelarului.
„Este o situatie periculoasa. Investitiile scad, constructiile scad si ne-am putea indrepta catre o recesiune foarte profunda”, a declarat Heiner Flassbeck, fost secretar de stat pentru economie.
„Frana datoriei este rezultatul ideologiei pure. Austeritatea va duce la o recesiune mai profunda si apoi deficitul va creste, si va trebui sa existe noi reduceri si asa mai departe”, a spus el.
Legea este scrisa in constitutie. Limiteaza deficitul bugetar structural la 0,35% din PIB si a devenit modelul de urmat pentru regimul de supraveghere bugetara din zona euro, culminand cu nebunia finala a Compactului Fiscal. Pe scurt, a condus erorile macroeconomice care au provocat o criza de deflatie a datoriei si un deceniu pierdut zonei euro.
Frana datoriei a fost introdusa de ministrul de finante Peer Steinbruck in 2009, care a inteles gresit criza financiara globala in toate felurile si in fiecare etapa, acuzandu-l celebru pe Gordon Brown de „keynesianism grosolan” pentru pacatul stimulului anticiclic in timpul celui mai grav prabusire pe timp de pace. din 1931.
Herr Steinbruck sa retractat de atunci. Creatia lui nenorocita dainuie. Nu poate fi abrogat fara o majoritate de doua treimi in ambele camere ale parlamentului. Crestin-democratii de opozitie nu arata nicio dorinta de a obliga.
Hotararea judecatoreasca care a declansat aceasta drama in urma cu o saptamana este tehnica si complexa. Punctul cheie este ca judecatorii au ordonat coalitiei sa nu mai foloseasca fonduri inchise pentru a se sustrage plafonului deficitului. Acest lucru reduce 60 de miliarde de euro alocati pentru tehnologiile curate din Fondul pentru Climat si Transformare (KTF).
Aproximativ 20 de miliarde de euro din subventii de stat si locale promise Intel si TSCM din Taiwan pentru fabricile de semiconductori avansate de langa Magdeburg sunt acum in pericol. La fel si Valea Solara din Saxonia-Anhalt.
„Daca nu se face nimic. Industria noastra solara va fi distrusa a doua oara”, a declarat Michael Kellner, secretarul de stat economic. Ultima data, cauza a fost furtul de tehnologie si dumpingul de prada din partea Chinei. De data aceasta amenintarea vine din Legea de reducere a inflatiei a lui Joe Biden.
ThyssenKrupp a inceput deja lucrarile la otel cu emisii scazute de carbon cu trecerea de la furnal la un proces de reducere directa a fierului folosind hidrogen verde. Sprijinul statului pentru proiectul sau de mai multe miliarde „tkH2Steel” este acum in aer.
Bernhard Osburg, seful Asociatiei Germane a Industriei Otelului, a declarat ca decizia instantei a creat o urgenta economica. „Ameninta sa blocheze investitiile si sa provoace daune masive si ireparabile tesaturii noastre industriale (Standort)”.
Dar gigafabrica de vehicule electrice a Northvolt din Schleswig-Holstein, cu o jumatate de miliard de ajutor de stat? Sau fabrica CATL din Erfurt?
Institutul de Cercetari Economice din Berlin (DIW) a declarat ca Germania este in pericol de a-si pierde picioarele in domenii industriale, de la electrificare, la hidrogen verde si tehnologia digitala, daca tara nu poate egala stimulentele SUA si Chinei.
Ai putea argumenta ca numai Germania a fost un model de probitate fiscala, in timp ce altii au cedat ruinarii. Are un raport datorie-PIB de 66%: Franta este la 112%, iar SUA va fi in curand peste 130% (masura FMI).
Dar exista un pret de platit pentru aceasta doctrina nationala a Ordnungspolitik .
„Investitia publica neta a fost negativa de 20 de ani. Statul traieste din capitalul sau in detrimentul generatiilor viitoare”, a declarat Marcel Fratzscher, directorul DIW si autorul German Illusion. Tara s-a agatat prea mult timp de un model economic invechit si nu a reusit sa ridice bazele unui nou model.
Putregaiul a fost deghizat in anii lungi de imobilism Merkel, cand industriile de export ale Germaniei au calarit pe boom-ul Chinei si s-au bucurat de un acord de gaz cu Rusia. Acele recuzita au fost doborate. China concureaza acum cu Germania in aceleasi produse pe pietele globale.
Daca a existat vreodata un moment ca Germania sa atinga cele mai mici costuri de imprumut din Occident pentru a-si reporni sistemul de productie, acesta este cu siguranta acum, asa cum intelege perfect ministerul economiei sub conducerea lui Robert Habeck. Dar tara este blocata cu frana datoriilor si cu mentalitatea care a condus la aceasta.
Drama fiscala din Germania face uniunea monetara a Europei si mai putin viabila. Demoleaza orice ultima speranta ca Berlinul va lasa Fondul de redresare al UE de 800 de miliarde de euro sa evolueze intr-o trezorerie proto-UE. Nu vor exista emisiuni comune de datorii care sa sustina euro si nici o uniune fiscala hamiltoniana.
Gaura in constructia monedei unice va ramane. Ratele de indatorare ale Germaniei si Frantei vor diverge si mai mult, punand o presiune intolerabila asupra axei centrale a UE.
Va exista o noua tendinta catre contractia fiscala in blocul monetar. „Daca nemtii economisesc ca iadul, vor pune o presiune enorma asupra tuturor celorlalti sa faca acelasi lucru”, a spus profesorul Flassbeck.
Nu exista nicio intoarcere la austeritatea extrema din 2010-2015 in Europa, dar logica retragerii Germaniei este ca tara va incerca din nou sa-si exporte calea de a scapa de probleme prin comprimarea costurilor fortei de munca, luand cota de piata de la restul zonei euro prin intermediul mercantilismul cersetor-ti-vecinul.
S-ar putea sa nu fie asta intentia. Este rezultatul unui astfel de mix de politici in cadrul unui regim de schimb fix. Excedentul de cont curent al Germaniei este deja de 6% din PIB. Ar putea reveni la nivelul toxic de 8 buc. De data aceasta Sudul isi va lupta mai tenace coltul.
Indiferent daca cei noua judecatori stacojii ai Verfassungsgericht- ului isi dau seama sau nu, tocmai au facut din uniunea monetara a Europei o casa si mai agitata si nefericita pentru toata lumea.
