Pentru o societate paternalista care criminalizeaza tinerii din obiceiuri proaste (si depinde de ei, din obligatia fata de noile generatii) sa traiasca o vreme cu ei, sa se aseze sa asculte, sa incerce sa inteleaga. Pentru a facilita sarcina si, mai ales, pentru a facilita accesul in lumea lui, care altfel ar fi foarte dificila, cineastul Jonas Trueba a mers inainte impingand usile, acum larg deschise. Cine o impiedica, noul sau film, isi propune, cu propriile cuvinte, acea „experienta imersiva”.
Documentar si fictiune, in care participantii se joaca singuri, desi nu intotdeauna in situatii reale, filmul trece in revista aproape toate cheile care modeleaza viata oricui, nu doar tineretul. Dar din privirea ei Trueba sugereaza sa ne uitam la noi insine. Dupa trei ore si patruzeci de minute impartasite cu ei, s-a produs miracolul contagiunii. La urma urmei, si in ciuda imaginii pe care si-a construit-o societatea despre tineri, acestia sunt asa cum am fost si continuam sa fim cei mai multi dintre noi.
Premiul pentru cea mai buna interpretare in rol secundar si Premiul FIPRESCI al Criticii Internationale la a 69-a editie a Festivalului de Film de la San Sebastian, „Who prevents it” – „nimeni nu o impiedica”, spune piesa lui Rafa Berrio- surprinde pentru libertatea creativa pe care o contine si pentru revelatia unei realitate pozitiva si plina de speranta pe care aceasta societate incearca din nou si din nou sa o doboare. Jonas Trueba a vorbit cu Publico despre cei cinci ani dedicati acestui film si despre aceasta noua generatie.
Dar aceasta societate care criminalizeaza tinerii?
Banuiesc ca nu este mult diferit in alte tari. Exista respingere, frica, distanta, dorinta de a eticheta pentru a scapa de problema. Cu totii suntem responsabili, dar uneori cred si ca o parte din vina este a tinerilor, care isi ascund partea cea mai buna. In aceasta viata, este greu sa fii tu insuti si sa arati ce e mai bun pe care il ai. Prin faptul ca suntem destul de egoisti cand suntem tineri si nu impartasim partea noastra cea mai buna. Acest film, le-am spus, a fost o oportunitate de a arata ce este bun, cel mai bun dintre ei.
Si se curata de etichetele pe care le-am pus pe ei?
Da, etichetele… chiar si eticheta „tineri”, „adolescenti”… Nu am vrut sa catalogez, eram prea lenes. Nu ar strica sa demitificam ideile si sa ne gandim mai mult la noi insine ca oameni. Se intampla cu cinematograful, cu literatura… etichetam totul pentru a genera o idee rapida si usoara. Tinerii, ca toate grupurile, sunt si ei victime ale acestui lucru.
Este aceasta societate prea paternalista pentru asta?
Aceasta societate le vorbeste de parca ar fi niste idioti la toate nivelurile, si la nivel politic. Acum, de exemplu, cu cecul cultural, nu ar fi mai bine sa cheltuiti mai multi bani pe educatie? Nu pot sa nu vad o masura cosmetica acolo. Cred ca trebuie sa pariezi intr-un mod mai profund.
Ce ai invatat de la ei in acesti cinci ani?
Multe lucruri si am creat o familie mica, o banda. Am creat un grup uman, frumos si real. Acum sunt prietenii mei si sunt emotionat ca le pasa de mine. Am fost surprinsa de respectul cu care se trateaza, cu care pun la indoiala lucrurile. Sunt mai constienti de diferentele dintre ei si le respecta.
In film, femeile sunt mult mai pozitive decat barbatii… Am vazut ca baietii tind sa aiba un aer mai pesimist, chiar mai nihilist. Ei tind sa fie mai optimisti, constructivi si mai reflexivi. Asta am observat.
Aproape totul se vorbeste in „Cine il impiedica”, dar unde sunt parintii, familia?
In cinema, adultii sunt inclusi aproape intotdeauna pentru a-i confrunta cu tinerii, mi-era lene sa fac asta. In acest film, adultii sunt ei. Exista o multime de scene de strada pentru ca acolo se simt cel mai mult crescuti si in posesia adevaratului lor sine. De aceea acest film nu este atat un portret al tineretii, cat ne ajuta sa ne gandim in continuare la viata si la lucruri, dragoste, singuratate… Este un film de a vedea viata incepand de la tineri.
Mitul ca ei traiesc agatati de retelele de socializare nu exista aici, este o inventie?
Mereu cred ca sunt deja prea multe mobile in viata reala, nu este necesar ca in filme sa fie tot cu mobilul tot timpul. Cand mobilul dispare, atunci ne adancim in toate lucrurile despre care vorbim si ne dam seama ca mobilul nu este atat de important. Unul dintre ei mi-a spus: „Retelele de socializare sunt un lucru foarte amuzant, dar cel mai amuzant lucru este cat de serios o iau adultii”. Ei stiu sa se distanteze si sa realizeze ca exista si alte lucruri.
Nu le place cum sunt portretizati in filme, ce parere aveti?
Mergem impreuna la film si in filme vedeam multi protagonisti tineri care si-au ucis tatal, fete care au fost violate… Si asta e de ajuns! Vor si filme mai calme, mai preocupate de ceea ce se intampla cand esti tanar. Tinerii sunt interesati de lucruri mai subtile si mai adulte. Cu filmul mi-am dorit un aspect diferit care sa contrazica imaginea obisnuita, aproape intotdeauna creata din conflictual.
Din sticla acum?
Chestia cu sticla nu este chiar atat de noua, dar tinerii sunt luati doar de acolo. Ce se intampla este ca aceasta este o imagine spectaculoasa. Se vorbeste mult despre asta si de aceea aceeasi imagine este preluata iar si iar.
Filmul are trei parti, a doua incearca sa mearga mai mult la emotiile si intimitatea personajelor?
Fiecare parte este diferita. Filmul are un fel de structura fluviala. A doua parte este inima filmului, cea mai cinematografica. Nimic nu are sens fara aceasta parte, este cea mai epidermica. Filmand cateva scene din aceasta parte, am trait unele dintre cele mai incitante momente din viata mea de regizor. Simtind din nou primul sarut prin filmul care este…
Este documentar, dar este si fictiune. Care este OBIECTIVUL?
Este vorba despre a ne vedea pe noi insine ca posibile personaje fictive bazate pe realitatile lor. Trebuia sa lucrezi cu problema a ceea ce sunt ei. Unii interpreteaza lucruri pe care nu le-au experimentat anterior, dar de care sunt aproape. Filmul are parti care sunt mai apropiate de fictiune, dar chiar si acolo exista un angajament fata de realitate si adevar.
Ce ii ingrijoreaza cel mai mult pe oamenii din acea generatie?
Egalitatea de sanse, de gen, cu tinerii de astazi revine din nou la lupta feminista, este foarte prezenta. De asemenea grija cu diferit, respectul dintre diferit. Si mediul inconjurator, clar. Dar ceea ce mi-a atras cel mai mult atentia este ca sunt coplesiti de lipsa propriului timp. Presiunea sociala este mai puternica acum si le-au fost luate spatii de agrement. Au mai putin timp, totul s-a accelerat si li se cere mai mult. Au nevoie de mai mult timp pentru a se regasi. Pe de alta parte, le este frica de respingere, poate din acest motiv sunt mai atenti cu cei diferiti, mai constienti de bullying.
Filmul nu are vocatie sociologica. Ce ai putea avea din ceea ce am tot descoperit. Trimitem scrisori catre multe institute, publice, private si concertate. A fost o selectie naturala, am lucrat cu cei mai receptivi. Am cautat sa lucrez si cu cei care au avut mai multe afinitati, cu cei plecati.
El spune ca este o experienta captivanta…
…Cinema are o componenta care iti permite sa mergi in locuri unde nu poti fi. Acest film va permite sa accesati tinerii intr-un mod care nu este usor. Incercati sa transmiteti sentimentul ca sunteti alaturi de ei. Acesta este procesul imersiv pe care l-am experimentat.
Se pare ca este varsta aceea la care pariaza pe individ sau pe grup, nu-i asa?
A sti sa echilibram dozele de singuratate cu cele de comunitate, asta este o situatie in care suntem cu totii si care ne tine mereu in tensiune. Fie sa ne apropiem de noi insine, fie sa acceptam lumea in care traiesti cu oameni cu care nu te intelegi, care nu gandesc ca tine, dar despre care stii ca au motivele lor.
Acolo intervine „medierea” care apare in film. Este un adevarat program de centre educationale?
Da, si este un program care incepe sa prinda radacini in multe centre. Si e placut de vazut, foarte revelator. Este ceva care te pune pe ganduri mult. Avem nevoie de mediatori, nu doar adolescentii, PP si PSOE au nevoie si de ei. Ne arata cum am fi incercand sa dialogam. Este plin de speranta si linistitor.
