Editorialele Opiniei: Trăim într-o lume plină de atrocităţi care trebuiesc tratate ca atare

Categories Editorial, Stiri localePosted on

După cum este firesc, materialele noastre de presă sunt tălmăcite şi răstălmăcite la fiecare colţ de stradă, la cafea sau pe la terase. Mai nou însă am aflat de înfiinţarea unui aşa zis „grup de corectură” format din doamne şi domni, probabil colegi de promoţie ai răposatei universităţi muncitoreşti Ştefan Gheorghiu care, pe lângă faptul că despică firul celor scrise în săptămânalul nostru în patru, s-au gândit că ar fi bine să ne stabilească şi o „grilă” de materiale demne de publicat. De asemenea, domniile lor au considerat de cuviinţă să ne „interzică” să vă mai prezentăm cazuri sociale şocante, evenimente neplăcute sau incidente de natură penală pe motiv că „lumea nu are nevoie de atrocităţi” iar noi nu facem altceva decât să „speriem străinii” ce citesc despre urbea noastră. Pe lângă faptul că ne cam doare în cot de comunismele lor şi de deprinderile formate pe la cursurile de partid şi de care nu vor scăpa niciodată indiferent de regim, le spunem acestor domni şi doamne că trăim într-o lume plină de atrocităţi care trebuiesc tratate ca atare. Străinii de care spuneţi trebuie să afle că Dorohoiul nu este şi nu va fi niciodată un colţ de rai. În viziunea acestor oameni ziarul ar trebui înflorat cu baliverne siropoase de genul: s-au mai plantat trei flori pe Bulevard, doamna X a fost celebrată cu ocazia aniversării sau vom trăi bine în viitorul apropiat, la care eu adaug „la paştele cailor”. Mersul firesc al societăţii ne obligă să nu ne batem joc de cei care ne citesc şi să ne transformăm în ţâdulă de partid plină de pupincurisme. Ne-am fura singuri căciula dacă am înfrumuseţa artificial şi fals viaţa de zi cu zi. Cum putem să ascundem oare faptul că sunt oameni de lângă noi care mor de foame într-o mizerie de nedescris, cum putem ascunde oare faptul că avem printre noi violatori, ucigaşi, pungaşi şi escroci şi cum am putea ascunde oare faptul că există oameni care-şi bat joc de banii publici iar unele lucruri sunt făcute de mântuială doar pentru a îngroşa conturile unora. Pe cine ar ajuta un astfel de vis? Cenzura, domnilor o puteţi cultiva aşa cum doriţi în cercurile dumneavoastră. Izolaţi-vă de restul lumii şi visaţi viaţa aşa cum doriţi, în ce culoare doriţi, numai trebuie să ştiţi că vremurile când jurnaliştii mergeau pe stradă cu pumnul în gură au apus de mult. Aşadar atrocităţile de care vorbiţi fac parte din viaţa noastră iar noi suntem martorii lor. Ele vor continua să vă fie prezentate atât timp cât vor avea loc. Şi noi de dorim o lume plină de romantisme însă până atunci nu avem dreptul să ne îmbătăm cu apă cioară.

Marius PRELIPCEANU