Editorial: Despre prostie la Dorohoi

Categories Editorial, Stiri localePosted on

În 1981, George Caranfil, scria în volumul ” Dicţionar de epigrame ”, fără să cunoască prostia actuală din Dorohoi, următoarea epigramă:

În lumea lipsei de talent
Şi a tupeului culpabil,
Prostia e-un produs lavabil,
Iar banul, rege detergent.

Cele câteva cuvinte fac un rezumat cam la ce se întâmplă în aceste zile în acest târg de nord. Mare adevăr a spus acest om care probabil nu s-a gândit atunci când a scris aceste cuvinte la taman orașul nostru și prostia ce geme aici. Epigrama, recunosc, este etern valabilă. Nu doar pentru Dorohoi. Ea poate fi etern valabilă pentru întreaga Românie condusă la ora actuală de orbi, surzi, fanatici, farisei, penali, corupți, pușcăriabili și pot continua la infinit.„Cantitatea de imbecili din lume e mai mare decât va închipuiți”, iar procentul lor intr-o comunitate „este constant”, spunea Andrei Pleșu. Cum identificam simptomele, cum atenuam accidentele prea grave de prostie, în condițiile în care din ea izvorăște răul din lume? „Un om care nu pricepe e un om manipulabil. Prostul ii prostește si pe alții. A nu fi prost înseamnă sa ai prezenta de spirit. Prostul are o absenta de spirit si, prin asta, el este un risc pentru comunitatea in care trăiește. E foarte grav când prostia ajunge sa fie indusă, să fie strecurată în masă”, mai spunea cu aceeași ocazie, Andrei Pleșu, deși despre prostie și proști, noi jurnaliștii și oamenii de litere nu ar trebui în opinia mea să scriem niciodată. Pentru ei o poză oligofrenă un desen fără noimă este suficient. Oricum nu înțeleg nimic din toate câte se întâmplă în jurul lor. Nici măcar nu-și dau seama că ei sunt proștii despre care discutăm.  Știu însă, și asta mă doare, că marile prostii sunt cele care schimba lumea, viața unei comunități, comunitate cum suntem noi cei rămași în Dorohoi, cele care schimbă viața a unei comunități, așa cum suntem noi ortodocșii creștini din Dorohoi în timp ce cruzimea „este una dintre marile grimase ale prostiei”.Credeți că avem nevoie de manevre puse pe seama cruzimii aici la Dorohoi? Credeți că Spitalul nu mai are nevoie de icoane pe pereții din saloane pentru că morții pentru care se fac anchete aici să poată să se odihnească în pace? Credeți că mofturile proste ale unui primar de comună fără cap și fără școală, traficant de ulei, margarină și benzi de prins muște poate schimba soarta comunității pe care o birjărește acum? Credeți că vânzarea unui teren din Dorohoi, dacă va fi pe șest, va rămâne în istorie ca un act de bravură? Ne înșelăm! Toate vor ajunge la momentul potrivit în marea carte a Prostiei românești, acolo unde vestitul Păcală sigur este un sfânt!

Marius PRELIPCEANU