Cel mai mare aisberg din lume este in miscare dupa mai bine de 30 de ani in care a ramas blocat pe fundul oceanului. Aisbergul, numit A23a, s-a despartit de coasta Antarcticii in 1986. Dar s-a asezat rapid in Marea Weddell, devenind, in esenta, o insula de gheata. Cu o suprafata de aproape 4.000 de km patrati (1.500 de mile patrate), este de peste doua ori mai mare decat Marea Londra. Anul trecut a vazut-o in deriva cu viteza, iar bergul este acum pe cale sa se reverse dincolo de apele Antarcticii.
A23a este un adevarat colos si nu doar latimea sa impresioneaza.
Aceasta placa de gheata are o grosime de aproximativ 400 m (1.312 ft). Spre comparatie, London Shard, cel mai inalt zgarie-nori din Europa, are doar 310 m inaltime.
A23a a facut parte dintr-un focar in masa de berguri de pe platforma de gheata Filchner a Continentului Alb.
La acea vreme, gazduia o statie de cercetare sovietica, ceea ce ilustreaza doar cat de mult a avut loc fatarea acesteia.
Moscova a trimis o expeditie pentru a elimina echipamentul din baza Druzhnaya 1, temandu-se ca nu se va pierde. Dar bergul tabular nu s-a deplasat departe de coasta inainte ca chila sa adanca sa-l ancorate rigid de noroiul de fund al Weddell.
Deci, de ce, dupa aproape 40 de ani, A23a este in miscare acum?
„Am intrebat cativa colegi despre asta, intrebandu-ma daca a existat vreo modificare posibila a temperaturii apei pe rafturi care ar fi putut provoca acest lucru, dar consensul este ca tocmai venise momentul”, a spus dr. Andrew Fleming, expert in teledetectie din Marea Britanie. Studiul Antarctic.
„A fost impamantat din 1986, dar in cele din urma avea sa scada (in dimensiune) suficient pentru a pierde aderenta si a incepe sa se miste. Am observat prima miscare in 2020.”
A23a s-a declansat in ultimele luni, manat de vanturi si curenti, iar acum trece de varful nordic al Peninsulei Antarctice.
La fel ca majoritatea aisbergurilor din sectorul Weddell, A23a va fi aproape sigur aruncat in Curentul Circumpolar Antarctic, care il va arunca spre Atlanticul de Sud pe o cale care a devenit cunoscuta drept „aleea aisbergurilor”.
Aceasta este aceeasi miscare a apei – si insotitoare de vest – pe care celebrul explorator Sir Ernest Shackleton a exploatat-o in 1916 pentru a scapa din Antarctica dupa pierderea navei sale, Endurance, in zdrobirea ghetii de mare.
Shackleton si-a indreptat barca de salvare spre Georgia de Sud si tocmai pe aceasta insula veti vedea deseori marile berguri tabulare asezate in larg. Chilele blocurilor inseamna ca au tendinta de a fi prinse pe platforma continentala de mica adancime a Teritoriului Britanic de peste mari.
In cele din urma, toate bergurile, oricat de mari sunt, sunt sortite sa se topeasca si sa se ofileasca.
Oamenii de stiinta vor urmari indeaproape progresul A23a.
Daca se aseaza in Georgia de Sud, ar putea cauza probleme milioanelor de foci, pinguini si alte pasari marine care se reproduc pe insula. Volumul mare al lui A23a ar putea perturba rutele normale de hrana ale animalelor, impiedicandu-le sa-si hraneasca puii in mod corespunzator.
Dar ar fi gresit sa ne gandim la aisbergurile ca fiind doar obiecte de pericol – Titanic si toate astea. Exista o recunoastere tot mai mare a importantei lor pentru mediul mai larg.
Pe masura ce aceste berguri mari se topesc, ei elibereaza praful mineral care a fost incorporat in gheata lor atunci cand faceau parte din ghetarii care se zgariau de-a lungul patului de stanca al Antarcticii. Acest praf este o sursa de nutrienti pentru organismele care formeaza baza lanturilor trofice oceanice.
„In multe privinte, aceste aisberguri da viata; sunt punctul de origine pentru o multime de activitati biologice”, a spus dr. Catherine Walker, de la Institutia Oceanografica Woods Hole, care s-a nascut in acelasi an cu A23a. „Ma identific cu ea; a fost mereu acolo pentru mine”.
