Este de netagaduit ca telemunca a reusit acum sa-si faca un loc in universul nostru profesional. Companiile si managerii lor de resurse umane nu au ramas imuni la aceasta tendinta si tot mai multe corporatii includ munca la distanta ca element critic al strategiilor lor viitoare. Fara indoiala, telemunca este un model plin de oportunitati dar prezinta si anumite riscuri pentru dezvoltarea profesionala si bunastarea angajatilor.
Ce este munca la distanta?
Potrivit Organizatiei Internationale a Muncii (ILO), munca la distanta este o forma flexibila de organizare a activitatii profesionale care se desfasoara fara prezenta fizica a angajatului la unitatile companiei in timpul unei parti semnificative sau a intregului program de lucru. Aceasta implica utilizarea tehnologiilor de procesare a informatiilor si disponibilitatea mediilor sau retelelor de telecomunicatii.
Din perspectiva digitala de astazi, este o propunere aparent simpla si viabila pentru o tipologie larga de locuri de munca, functii si sarcini. Cu toate acestea, este evident ca implica schimbari notabile cu o influenta enorma asupra managementului, productivitatii si stilului de viata personal.
Munca la distanta nu este o optiune disperata si improvizata adoptata de companii in vremuri de pandemie, ci mai degraba o strategie organizationala flexibila care necesita o metodologie si formare specifica pentru angajati si manageri. Munca nu va mai echivala cu „incalzirea scaunului la birou”. Nu degeaba, originile istorice ale telemuncii dateaza de aproape jumatate de secol.
Cand si cum s-a nascut telemunca?
Prima data cand munca la distanta a inceput sa fie discutata ca o optiune viabila si avantajoasa a fost la inceputul anilor 1970, cand criza petrolului a cauzat daune grave economiilor tarilor occidentale. Problemele legate de aprovizionarea cu combustibilul si cresterea enorma a preturilor la combustibil i-au determinat pe oameni sa se gandeasca ca ar putea fi o idee buna sa „aducem munca lucratorului in loc de muncitor la munca”.
Mai putine calatorii de acasa la birou ar duce neaparat la o reducere drastica a consumului de combustibil, pe o piata puternic marcata de deficitul de petrol si derivate ale acestuia. Asa a inteles-o pe vremea sa fizicianul de la NASA Jack Nilles , considerat un pionier al telemunca, pe care l-a numit „ Telecommuting ”.
La acea vreme, utilizarea retelelor de telecomunicatii era limitata la sfera militara si era departe de accesul aproape tuturor companiilor si caselor. La acestea s-au adaugat costul ridicat al echipamentelor de prelucrare a datelor la acea vreme si lipsa cunostintelor despre utilizarea si aplicarea profesionala a acestuia pentru marea majoritate a populatiei. Cu toate acestea, Jack Nilles este considerat parintele teleworkingului , un model organizational care a castigat proeminenta de-a lungul anilor.
Ce avantaje are telemunca?
Atunci cand o companie si angajatii sai se confrunta cu implementarea structurata a unui model de telemunca, acestia acceseaza un teritoriu de oportunitati care le pot aduce avantaje nesfarsite:
Flexibilitate organizationala : nu este esential ca munca la distanta sa se extinda la suta la suta din ziua de lucru in toate zilele. De altfel, varianta de a lucra unele zile ale saptamanii sau lunii la birou si restul la domiciliul profesionistului este de obicei foarte comuna, cu posibilitatea de a se schimba in functie de nevoile productive sau personale. Este un model flexibil si adaptabil. In plus, lucrul de la distanta este sinonim cu munca orientata spre obiective si cu o productivitate mai mare. Nu este vorba despre cate ore suntem prezenti in birou, ci despre daca reusim sau nu sa ne indeplinim obiectivele pe care ni le-au propus.
Conciliere : lucrul la domiciliu cu program flexibil inseamna mai multe oportunitati de a face viata personala si de familie compatibila cu un loc de munca, indiferent de situatia profesionistului. Eliminarea timpului necesar calatoriei sau a timpului pe care il petrecem imbracandu-ne si ingrijindu-ne inainte de a merge la birou contribuie, de asemenea, la cresterea disponibilitatii noastre de a ne impaca.
Mai multe oportunitati de angajare : daca este 100% telemunca, profesionistii vor putea aplica pentru locuri de munca in organizatii aflate departe de casa, sporindu-si astfel potentialul de angajare, fara a fi nevoiti sa se limiteze la zona locala sau sa isi schimbe locul de resedinta. Companiile vor obtine oportunitati mai mari de a atrage talente, fie in alt oras, in alta comunitate autonoma sau chiar in alta tara.
Reducerea costurilor : pe de o parte, profesionistii isi vad reduse cheltuielile de calatorie la locul de munca, precum si cele legate de imbracaminte sau mesele departe de casa. De asemenea, companiile reusesc sa reduca factura pentru inchirierea sau achizitionarea de birouri, necesitand mai putin spatiu pentru a gazdui locurile de munca. La fel, costurile de intretinere a proprietatii, consumul de energie, asigurari, mobilier sau curatenie scad.
Incluziune : munca la distanta deschide noi oportunitati de angajare pentru anumite grupuri de persoane care au dificultati in a merge la birou in fiecare zi. Printre acestea se numara si persoanele cu dizabilitati cu mobilitate redusa; cei care locuiesc in zonele rurale departe de orase; cei care trebuie sa ingrijeasca acasa copii mici sau rude bolnave etc.
Locul de resedinta : daca avem optiunea de a lucra de la distanta, vom avea mai multa libertate de a ne alege locul de resedinta, fie pe criterii de origine, afinitate personala sau chiar selectand orase sau zone in care pretul locuintei este mai mic decat cel al locuintei. centrul sau zonele de afaceri ale marilor orase.
Sustenabilitate : dupa cum am mentionat deja, cu cat implementarea lucrului la distanta este mai mare, cu atat consumul de energie este mai mic, mai putine ambuteiaje, mai putina poluare si o reducere a emisiilor de dioxid de carbon in atmosfera.
Ce riscuri sau dezavantaje poate avea telemunca?
Ca model organizational, telemunca ofera nenumarate oportunitati, desi ne expune si riscurilor, mai ales daca implementarea lui in orice companie nu ia in considerare dezvoltarea actiunilor de minimizare a acestora:
Izolarea : munca la domiciliu presupune o perceptie progresiva a izolarii din partea profesionistului. Uneori, nici videoconferintele dese, nici apelurile telefonice constante, nici intalnirile la distanta nu reusesc sa ne faca sa simtim ca suntem integrati cu colegii nostri si cu cultura companiei. Cu o oarecare frecventa, acest „sentiment” ii afecteaza si pe managerii, managerii sau managerii de proiect, care vad cum creste distanta emotionala fata de echipele lor, cu aparitia in consecinta a indoielilor sau nedumeririlor interpersonale.
Neincrederea : pentru ca implementarea telemuncii intr-o companie sa ofere rezultate satisfacatoare pentru toata lumea, este esential sa existe un climat de incredere deplina si angajament profesional intre toate persoanele si entitatile implicate. Existenta unor comportamente sau atitudini de neincredere in randul oamenilor conduce modelul la amenintari serioase de nemultumire si esec.
Securitate cibernetica : pare evident ca computerele de acasa sunt expuse la riscuri mai mari legate de infractiunile cibernetice sau atacurile informatice care pot pune in pericol securitatea datelor companiilor si clientilor acestora. Din acest motiv, este esentiala sa se protejeze securitatea echipamentelor informatice si a retelelor de telecomunicatii utilizate in telemunca, cel putin la acelasi nivel ca in sediul propriu al companiei.
Costuri : cine plateste computerul pe care telelucratorul il foloseste acasa? … si conexiunea la internet? …si mobilierul de birou? Primeste profesionistul vreo compensatie financiara pentru spatiul din locuinta pe care il foloseste pentru munca la distanta? …si pentru consumul de energie? Dincolo de legislatie, va fi necesar sa se clarifice in fiecare caz aceste aspecte ale relatiei dintre companie si angajatii de la distanta.
