Neurodivergenta este un concept care a revolutionat societatea in ultimii ani. TSA, ADHD si tulburarile specifice de invatare se incadreaza in acest domeniu. Desi a fi o persoana neurodivergenta pare un subiect recent, realitatea este ca cuprinde o gama larga de personalitati si moduri de a procesa lumea. Astfel, neurodivergenta este o miscare sociala in crestere, intrucat in ultimii ani a capatat o vizibilitate mai mare.
Pe scurt, conceptul de neurodiversitate grupeaza asa-numitele tulburari de neurodezvoltare (dizabilitate intelectuala, autism, ADHD, tulburare specifica de invatare si altele), ale caror modele de gandire, comportament sau stiluri de invatare difera de ceea ce este neurotipic.
Motivul pentru acest termen este acela de a sustine ca dezvoltarea creierului acestor oameni nu este neaparat patologica, ci diferita de ceea ce se intelege ca de obicei. Deoarece poate duce la neintelegeri, mai jos vom arunca o privire in profunzime asupra a ceea ce inseamna a fi neurodivergent.
Ce este neurodivergenta?
Dupa cum am spus anterior, neurodivergenta este o categorie creata pentru a desemna persoanele care au o tulburare de neurodezvoltare. Originea sa este in teza lui Judy Singer Neurodiversity: The Birth of an Idea (1997). Intentia a fost de a echivala termenul cu biodiversitatea, dar aplicat contextului psihologiei si sociologiei.
In acest fel, in opera lui Singer se face referire la varietatea de moduri in care toti oamenii gandesc si se comporta. Cuvantul deriva din multe altele, cum ar fi neurodiversitate, neurodivergent, neurodivers si neurotipic. Acesta din urma este folosit pentru a se referi la comportamentele sociale si cognitive incadrate in normele traditionale.
In linii mari, conceptul recunoaste ca functia creierului si trasaturile comportamentale nu sunt altceva decat indicatori ai cat de diversa este umanitatea. Diferentele nu sunt „rele”, „patologice”, „invalidante” sau alte adjective negative. Dimpotriva, ele fac parte din spectrul care poate fi gasit in societate. Si in anumite contexte sunt chiar benefice.
Tipuri de oameni neurodivergenti
A vorbi despre neurodivergenta presupune cunoasterea diferitelor profiluri in care se manifesta. Desi este posibil sa se dezvolte o trasatura neurodivergenta ca urmare a unei rani sau traume, in majoritatea cazurilor aceasta exista inca de la nastere. Spectrul este foarte larg, dar adesea include urmatoarele.
1. Dizabilitate intelectuala
Dizabilitatea intelectuala este printre cele mai frecvente tulburari de neurodezvoltare. Potrivit datelor Asociatiei Americane de Psihiatrie (APA), afecteaza aproximativ 1% din populatie. Dintre acestia, o medie de 85% au o dizabilitate intelectuala usoara.
Este un sindrom ale carui cauze sunt multiple (genetice, congenitale, innascute sau dobandite). Dintre toate, se pare ca genetica este cea mai implicata. Merita evidentiat, ca fiind cel mai frecvent, sindromul Down sau trisomia perechii de cromozomi 21.
Anterior se credea ca dizabilitatile intelectuale sunt egale cu IQ scazut. Astazi conceptia tine cont de nivelul intelectual, dar nu exclusiv.
Se intelege ca dizabilitatea este un produs al interactiunii dintre persoana si mediul sau. Prin urmare, nu este o conditie individuala, ci mai degraba una interactionala si contextuala. In plus, daca se fac adaptari la mediu necesare pentru a oferi suporturi, dificultatile vor fi mai mici si functionalitatea va creste.
2. Tulburarea din spectrul autismului (ASD)
Dupa cum indica numele, asa-numita tulburare din spectrul autismului (ASD) include o gama larga de disparitati in dezvoltarea evolutiva. Ceea ce se numeste acum ASD a fost numit anterior autism, sindrom Asperger, sindrom Rett sau tulburare dezintegrativa a copilariei.
In ciuda faptului ca este un spectru, exista lucruri pe care le impartasesc in comun. In esenta, sunt dificultati in comunicarea sociala, prezenta miscarilor repetitive si a intereselor restranse. Mai precis, Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) indica urmatoarele simptome caracteristice:
- Anxietate sau ingrijorare excesiva.
- Dificultati in coordonarea motorie.
- Epilepsie sau alte tulburari convulsive.
- Obiceiuri neobisnuite de alimentatie si somn.
- Comportamente sau interese restrictive si repetitive.
- Nu manifesta toleranta sau flexibilitate la schimbari.
- Dificultati in interactiunea sociala: nu gesticuleaza; neintelegerea emotiilor celorlalti; fiind incapabil sa inteleaga ironiile si intelesurile duble si nejucandu-se cu egalii.
3. Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD)
Daca exista o tulburare a carei prevalenta creste drastic in ultimii ani, aceasta este ADHD. Este adevarat ca sunt multe controverse in jurul lui, sunt chiar profesionisti care neaga existenta lui.
Oricum ar fi, ceea ce nu poate fi ignorat este ca sunt copii care au probleme de atentie si concentrare. Si acest lucru are un impact negativ asupra scolii, activitatilor extrascolare si relatiilor cu ceilalti.
ADHD este combinatia a doua simptome: dificultatea de a mentine atentia si reglarea emotionala prin miscare fara scop (hiperactivitate).
Copiii cu aceasta clinica sunt vazuti de altii ca fiind distrasi, dezorganizati si impulsivi. Cu toate acestea, exista o multime de disconfort care nu se vede. Si, potrivit unui studiu publicat in Journal of Neuro-Psychiatry , ei sunt mai predispusi sa aiba alte tulburari, cum ar fi anxietatea sau depresia. In plus, nu trebuie sa trecem cu vederea impactul negativ asupra performantei in scoala.
4. Tulburare specifica de invatare
Ultima tulburare de neurodezvoltare pe care o vom mentiona este tulburarea specifica de invatare. In manualele de diagnosticare, apare ca o singura entitate care cuprinde mai multe dificultati deja cunoscute:
- Disortografia: deficit in cunoasterea si utilizarea regulilor de ortografie.
- Dislexie : citire imprecisa, lenta sau lipsa de intelegere a citirii unui text scris.
- Discalculie: erori in rationamentul matematic, in intelegerea numerelor si in stapanirea sensului lor.
- Disgrafie : reprezentare slaba a literelor in spatiu (litere apropiate sau prea indepartate, forme care nu sunt intelese, imposibilitatea de a scrie in linie dreapta etc.).
Dupa cum se poate observa, sunt deficite in abilitati legate de mediul academic. Din acest motiv, ele apar doar in copilarie. Daca la un adult apar modificari similare, cand dezvoltarea maturitatii a fost normalizata, ar trebui sa suspectam o leziune cerebrala.
La copii, nu este asociata cu o cauza organica, ci cu dezvoltarea creierului non-normotipica. Daca primesc sprijinul necesar la scoala, performanta lor nu trebuie sa fie afectata.
Sa acceptam neurodivergenta, precum si normalitatea
Desi termenul de neurodiversitate poate parea ciudat, adevarul este ca se refera la profiluri comune si frecvente in populatia generala. Mergand putin mai departe, l-am putea intelege ca diferente de grad si nu de natura. Adica, toti avem aceleasi capacitati, dar in masuri diferite.
Poate ca o persoana neurodivergenta a suportat termene ofensive de ani de zile. Abilitatile si potentialul ei au fost puse la indoiala si a fost tratata intr-un mod condescendent, de parca nu s-ar putea face nimic pentru ea.
Din acest motiv, abordarea de adoptat cu persoana neurodivergenta ar trebui sa fie incluziunea sociala. Adica face parte din comunitate si se raporteaza la restul ca unul in plus. Desigur, luand in considerare dificultatile lor si oferind ajutorul necesar pentru a incerca sa le atenueze.
