Bulevardul Victoriei din Dorohoi se dezintegrează odată cu trecerea anilor. La nici 5 ani de la inaugurare, mai multe zone din această arteră s-au prăbușit peste conductele sparte dedesupt iar suprafața de rulare a ajuns acum să semene cu un ogor. Specialiștii susțin că acesta este doar începutul întrucât, tevile de apă de sub Bulevard vor continua să crape iar apa va afecta și mai tare rezistența drumului. În plus pavelele scoase de muncitori nu mai sunt reașezate corespunzător. Creditul pentru reabilitare nici măcar nu a fost achitat însă bulevardul se duce la vale.
Reabilitarea bulevardului a început în luna martie 2010 când Consiliul Local Dorohoi a aprobat contractarea unui credit de 3,9 milioane de lei, din care 3 milioane pentru reabilitarea bulevardului Victoriei, iar restul pentru lucrările de proiectare la 22 de străzi incluse într-un program cu finanţare europeană. Cel puţin o parte dintre aleşii locali de atunci au înţeles la acea dată că împrumutul se efectuează pentru asfaltarea străzii în cauză, lucru confirmat de altfel şi de mass-media. Spre sfîrşitul primăverii a venit însă surpriza: municipalitatea nu mai asfaltează bulevardul cu pricina, ci vrea să pună pavele. Cum s-a ajuns la această soluţie nu este foarte clar, primarul susţinea că a fost adoptată într-o şedinţă a Consiliului Local, unii consilieri din Opoziţia CL spuneau că ea este prevăzută în caietul de sarcini care nu a fost introdus în dezbaterea Consiliului tocmai pentru ca nu cumva aleşii să îi aducă modificări. Cert este însă că dorința de pavelare a acestei artere aparține în mare parte edilului şef Dorin Alexandrescu, asta în ciuda experienţei triste cu bulevardul Mihai Eminescu din Botoşani. De ce se ţinea însă morţiş la pavelare? Ei bine, se pare că răspunsul trebuie căutat undeva prin comuna Vereşti din judeţul Suceava, unde îşi are sediul SC Symmetrica SRL, societate specializată în fabricarea pavelelor. În 2008 Primăria Dorohoi, în ciuda faptului că bulevardul Victoriei era un adevărat coşmar pentru posesorii de maşini, scoate la licitaţie reabilitarea… trotuarelor aferente acestuia şi amenajarea unor locuri de parcare. Mai exact, s-a dorit pavelarea acestora şi s-au înscris două firme, Codin cu o ofertă de peste 2 milioane de lei şi Bianco Company cu 1,65 milioane de lei. SC Symmetrica SRL nu a participat, iar licitaţia s-a anulat. Unul din motive ar fi fost că a doua firmă ar fi avut o ofertă nerealistă. În luna iunie 2011 municipalitatea dorohoiană mai scoate o dată la licitaţie modernizarea trotuarelor. De această dată se prezintă SC Symmetrica SRL Vereşti, care cîştigă licitaţia cu 1,1 milioane de lei, fără TVA, criteriul determinant fiind conform anunţului de atribuire „preţul cel mai scăzut”, cu care a devansat celelalte şase firme participante. Chestia cu preţul a ţinut însă doar cît să se atribuie contractul şi puţin după. Cum se întîmplă de atîtea ori în astfel de situaţii, pe parcurs „se descoperă” că mai sunt necesare ceva lucrări. În consecinţă, Primăria Dorohoi scoate la licitaţie lucrări suplimentare. Se prezintă o singură societate, aţi ghicit SC Symmetrica SRL, care vine cu o ofertă aproape similară cu valoarea estimată a lucrărilor. Astfel, municipalitatea a preconizat că acestea ar costa 555.000 lei, iar societatea din Vereşti s-a angajat să facă lucrarea cu 546.054 lei. Astfel, în final s-a ajuns ca trotuarele şi locurile de parcare să coste în realitate 1,64 milioane lei, adică tot atît cît a ofertat iniţial Bianco Company, dar care a fost descalificată, potrivit botosaneanul.ro.
În luna mai 2010 municipalitatea dorohoiană a scos la licitaţie şi reabilitarea bulevardului Victoriei, adică a carosabilului propriu-zis. Una din condiţiile principale de participare, care elimină practic orice posibil concurent din Botoşani şi netezeşte astfel drumul pentru SC Symmetrica SRL, o reprezintă cerinţa ca participanţii să fi executat în trecut lucrări similare de minim 3 – 3,94 milioane de lei. Ori pentru firmele din judeţ acest lucru este aproape imposibil atît timp cît, în afara municipalităţii botoşănene, nici o alta din judeţ nu a mai cheltuit atîţia bani pe o pavelare. În plus, singura lucrare publică de anvergură, cea de pe bulevardul Mihai Eminescu din Botoşani, a fost executată de o firmă din Iaşi. Ciudat lucru însă, condiţia este îndeplinită tocmai de SC Symmetrica SRL Vereşti. În luna august 2009 trecut aceasta a cîştigat o licitaţie pentru lucrări de îmbrăcare a trotuarelor în municipiul Suceava. Culmea, valoarea contractului a fost de 3,6 milioane de lei, adică se înscrie de minune între limitele solicitate de Primăria Dorohoi. Mai mult, dacă pentru trotuare preţul a fost criteriul determinant, de această dată el contează în proporţie de doar 60%, în timp ce componenta tehnică va conta 40%. Există în Botoşani vreun mare producător de pavele? Nu! Şi uite aşa un eventual doritor din Botoşani pleacă cu un handicap de 40%, lucru care nu se poate spune şi despre SC Symmetrica SRL, firmă specializată în domeniu, potrivit reporterilor botosaneanul.ro.
Consilierul local PNL Nelu Ciornei a reacționat atunci în public fiind convins că totul este aranjat pentru SC Symmetrica SRL. „Dacă Symmetrica făcea chirpici, puneam chirpici”, a afirmat el într-o ședință de CL. Potrivit acestuia, „Nord Proiect” ar fi făcut un studiu din care reiese că pavelarea costă mai scump cu 250.000 de lei decît asfaltarea, însă acest lucru nu l-a făcut pe primar să renunţe la soluţia menţionată.
„Omul acesta (primarul – n.r.) face abuz împotriva interesului public. Îmi manifest împotrivirea asupra modului în care s-a scos la licitaţie acest obiectiv şi consider că este un abuz în serviciu împotriva cetăţenilor municipiului Dorohoi şi îmi rezerv toate drepturile să fac demersurile legale pentru a preveni acest abuz”, a afirmat atunci Nelu Ciornei. Pentru primar lucrurile sunt clare: totul reprezintă o luptă politică. „Ei (consilierii din Opoziţia CL – n.r.) fac acest lucru ca să nu fac eu ceva util, bulevardul să stea în gropi, iar eu să îmi pierd din popularitate”, a spus presei atunci Dorin Alexandrescu. Cel puţin declarativ acesta este dispus să renunţe la pavelare. „Eu am spus că sunt dispus să opresc această lucrare dacă specialiştii spun că sunt costuri mai mici mici”, a afirmat la acea vreme edilul şef de Dorohoi. Tot el a adăugat, „dar aş ţine la un astfel de tip de lucrare” pentru că, în opinia sa, ar da o anumită notă de „nobleţe” celei mai circulate artere din Dorohoi. De asemenea, în ciuda exemplului bulevardului Mihai Eminescu de la Botoşani, unde pavelele au început să cedeze la un an de la montare, Dorin Alexandrescu susţine că pavelele ţin mai mult decît asfaltul şi că, în plus, la acestea se pot executa lucrări în orice anotimp în cazul apariţiei unor deteriorări. Totodată, edilul şef spune că aleşilor locali nu li s-a spus că banii se împrumută strict pentru asfaltarea bulevardului Victoriei, ci pentru reabilitarea acestuia, ceea ce putea să însemne şi asfaltare, dar şi pavelare.
Istoria Bulevardului Victoriei
Bulevardul Victoriei are o lungime de 1624 metri. La începutul secolului al XIX-lea se chema chiar „Uliţa Lungă”. Mai târziu s-a numit „Uliţa peste podul Botoşanilor”. După 1892 este atestată în documente cu numele de strada Dorobanţi sau „Călăraşilor”. Între 1938-1942 era numit Bulevardul Regele Ferdinand, iar după al doilea război mondial a primit numele de Bulevardul Victoriei, nume menţinut şi astăzi. Este una din cele mai importante artere de circulaţie din oraş datorită în primul rând legăturii ce se făcea cu oraşul vecin Botoşani, dar şi datorită importantelor instituţii sau construcţii ridicate aici: regimentul 29 infanterie, parcul Rond-Point, Şcoala primară mixtă nr. 4, Seminarul Teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul”, vechiul cimitir evreiesc, noul sediu al Liceului „Regina Maria”, Şcoala generală nr. 7 „Al. I. Cuza”, Şcoala generală nr. 8 „Mihail Kogălniceanu”, Spitalul Municipal, două biserici ortodoxe, parcul Cholet, Policlinica, Stomatologia ş.a.
De asemenea, este una din cele mai frumoase şi moderne străzi din Dorohoi. A scris multe pagini de istorie locală şi a fost martora multor evenimente ale oraşului. Vizitatorii care intră în oraşul nostru au parte de o surpriză plăcută pe Bulevardul Victoriei, reconstruit, cu trotuare pavate modern, flori şi bănci pentru odihnă de-a lungule lui. Păcat că, dacă mergi mai departe, priveliştea se schimbă: pe multe artere de circulaţie nu există trotuare, carosabilul se cere refăcut, nemaivorbind de ruinele din centrul oraşului. În ritmul în care se refac străzile, până în iarnă probabil, arterele principale vor arăta aşa cum trebuie pentru un oraş din Comunitatea Europeană. Deocamdată doar Bulevardul, str. 1 Decembrie şi str. Olinescu încântă privirile şi te îmbie la plimbare. Modernizarea centrului oraşului va schimba complet faţa Dorohoiului.
Vom zăbovi puţin în punctele de istorie ale Bulevardului Victoriei. Locaţia de primă importanţă aparţine Spitalului Municipal Dorohoi.În jurul anului 1800 populaţia localităţii Dorohoi număra în jur de 4.000 de locuitori, dar nu exista nici un fel de asistenţă medicală. Primul semn al îndreptării acestei triste situaţii îl aflăm la 16 iulie 1826 când se înfiinţează farmacia Hygeia-un prim pas spre civilizaţie în domeniul sănătăţii. Deşi în anul 1858 primăria Dorohoi a primit de la marele filantrop dorohoian Mihail Ştefanovici suma de 500 galbeni precum şi casele sale din Mihăileni spre a fi vândute cu destinaţia precisă de a înfiinţa un spital, abia în anul 1862,prin telegrama nr. 684 din 8 septembrie, doctorul Carol Davila face cunoscut că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat înfiinţarea a 15 paturi pentru bolnavii din Dorohoi şi împrejurimi. Un an mai târziu, Inspectorul general al Direcţiei Sanitare Bucureşti anunţă că guvernul a hotărât înfiinţarea unui spital la Dorohoi. Cererea pentru acest spital fusese înaintată de dr. Sigismund Chernbach care era medicul primar al districtului Dorohoi. O inimă mare, iubitoare de oameni şi adepta progresului, D-na Curt, născută Barnaski, a donat casele cumnatei sale Emilia Bucşenescu, primăriei oraşului cu destinaţia precisă: spital. Casele se aflau pe locul unde astăzi sunt clădirile Spitalului Municipal.Au mai donat însemnate fonduri:prinţul Constantin Moruzi Zvorişteanu, marele proprietar Ion Docan, politicianul Alexandru Văsescu, Nicu Pillat, Iosif Uhrinowski. 26 de ani mai târziu aici erau trataţi aproximativ 1000 de bolnavi anual. În anul 1885, ministrul I.C.Brătianu, când a vizitat Dorohoiul, a dat dispoziţie să se mai amenajeze încă 30 de paturi. Primul director al spitalului a fost dr. Anton Sabatec. În jurul anului 1900, când directorul spitalului era Vasile Michăilescu, s-a construit un pavilion pentru băi, o cameră mortuară şi o gheţărie. După 1910 s-a construit un pavilion pentru boli contagioase. În 1926 a fost pusă piatra fundamentală a clădirii noului spital cu largul concurs al primăriei reprezentată de primarul Ştefan Scriban. De-a lungul anilor au funcţionat aici numeroşi medici de prestigiu ajutaţi de asistente bine pregătite profesional, dar acest aspect va constitui un capitol aparte într-un proiectat articol.
Puţini dorohoieni ştiu că pe locul unde astăzi se află sediul vechiului Seminar teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul” şi până vis-a-vis de fostul IMUGD a existat un parc cu mii de pomi, dar care, nu era amenajat pentru cetăţenii oraşului. Parcul se numea Rond Point.El exista în jurul anului 1900, opt hectare din cuprinsul parcului fiind date în 1896 pentru construirea locuinţelor destinate ofiţeriulor şi gradaţilor regimentului 29 infanterie. În anul 1915 s-au plantat în parcul Rond Point (Piaţa Circulară) aproape 6000 de brazi, mesteceni, salcâmi şi tei.Tot în acest an, parcul a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată pentru a stopa tăierile şi furtul pomilor. Toate lucrările au fost făcute cu soldaţii regimentului 29 infanterie, puşi la dispoziţie de colonelul Colory-comandantul unităţii. În 1925, consiliul primăriei locale, condus de primarul Gheorghe Tomaziu a acordat 5 hectare din terenul parcului Rond Point pentru construirea unui seminar teologic la Dorohoi.
Ideea înfiinţării unui seminar teologic la Dorohoi a fost exprimată de marele om politic dorohoian, avocatul Gheorghe Gh. Burghele încă din anul 1892 în parlamentul ţării unde el era unul din reprezentanţii judeţului nostru. Negăsindu-se sprijinul necesar datorită lipsei de fonduri, au trebuit să treacă 3 decenii până ce această idee a fost materializată. Cu sprijinul ministrului Agriculturii şi Domeniilor care a dat 15 ha de pământ pentru folosul acestui seminar, cu aportul neobositului preot Dumitru Furtună şi a poetului Ion Pillat, în anul 1923 s-a reuşit înfiinţarea unei asemenea şcoli. De remarcat că pe lângă seminar şi-a început activitatea şi o şcoală primară. La început, condiţiile de funcţionare au fost deosebit de precare: elevii învăţau la Liceul „Gr. Ghica VV”, masa o serveau la acelaşi liceu, mai apoi într-o casă închiriată pe strada Gării, dormitoarele erau la secţia de pompieri pe str. Carmen Sylva şi la câteva case particulare din oraş. După multe tergiversări, seminariştii au fost cazaţi la regimentul 29 infanterie. Director a fost de la început şi până la desfiinţare preotul Dumitru Furtună. În anul 1925,cu bani de la Ministerul Instrucţiunii Publice şi cu 5 ha de pământ din terenul parcului Rond Point s-a început constrirea clădirii ce domină şi astăzi Bulevardul Victoriei. La acest Seminar au urmat cursurile mulţi elevi din provinciile istorice româneşti Bucovina şi Basarabia. De aceea şcoala era supranumită „Seminarul de la răscruci”. În anul 1933, această excelentă şcoală, cu realizări deosebite, a fost desfiinţată de Ministerul Instrucţiunii Publice din lipsă de fonduri.
Traversând Bulevardul pe cealaltă parte şi mergând spre centrul oraşului ne oprim la cimitirul evreiesc. Până în anul 1896,exista lângă regimentul 29 infanterie, cimitirul israelit. Din acest an, Comunitatea Israelită din Dorohoi a cumpărat de la primăria locală un alt loc de veci, pe strada Gherghel (cum se numea atunci, astăzi strada 1 Decembrie). Cimitirul de pe Bulevard exista încă din preajma anului 1614 când s-au stabilit primii evrei în Dorohoi.
Un punct de referinţă, încărcat cu multe pagini de istorie şi deosebite fapte de eroism îl constituie regimentul 29 infanterie. Prin reorganizarea armatei române din anul 1872, se înfiinţează şi la Dorohoi un batalion de Dorobanţi pe Uliţa ce pe atunci se chema Strada Botoşanilor. La 5 aprilie 1880, prin Înaltul Decret nr. 1164, Batalionul II Dorohoi se transformă în regimentul 29 Dorobanţi. Acest regiment a jucat un rol însemnat în trecutul zbuciumat al oraşului nostru. În afară de faptul că ostaşii luau mereu parte la reparare de străzi, sădire de pomi, ajutorarea populaţiei, la strângerea recoltei, fanfara regimentului, în zilele de marţi şi duminică, cânta şi distra numerosul public din parcuri. Regimentul a luat parte la campania din Bulgaria din 1913, la primul război mondial pe toată durata acestei conflagraţii, a participat la păstrarea ordinii şi păcii în Bucovina după unirea cu patria-mamă, la luptele pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei în 1941, a intervenit în 1941 la Bucureşti pentru înăbuşirea rebeliunii legionare, a organizat şi apărat nordul Moldovei în 1944, a participat la luptele pentru eliberarea teritoriului naţional (23 august 1944). Regimentul a fost desfiinţat la 23 noiembrie 1944 când a predat personalul şi armamentul regimentului nr. 3 infanterie Slatina. S-au găsit răuvoitori care să afirme că evreii au fost persecutaţi în Dorohoi. Este un fapt absolut inexact. Aceasta s-a întâmplat doar în perioada 1940-1944. Până atunci nu s-a făcut nici o deosebire între românii şi evreii care-şi satisfăceau stagiul militar la regimentul din Dorohoi. Mulţi dintre medicii regimentului au fost evrei. Un exemplu clar confirmă cele scrise mai sus: în 1930, când s-a depus jurământul noilor recruţi, ortodocşii l-au depus în faţa preotului C. Munteanu, evreii în faţa rabinului Gluchman, catolicii în faţa preotului Valisch, protestanţii în faţa preotului Rickeman, respectându-se astfel opiniile religioase ale fiecăruia. Clădirile regimentului 29 infanterie, în forma în care se aflau până de curând, au fost construite astfel: hala de instrucţie în anul 1885, cazarma regimentului în 1889, pavilionul administrativ, depozite şi ateliere de reparaţii în 1897, cele două pavilioane pentru două companii (din care doar una mai este în picioare) în 1889, infirmeria în 1900, poligonul de tir de pe Dealul Polonicului în 1901, în 1903 s-a tras apă la regiment printr-o conductă realizată de inginerul Blaimayer, baia de aburi cu 6 camere, grajduri pentru adăpostirea celor 60 de cai şi o magazie subterană în 1904, împrejmuirea cu frumosul şi rezistentul gard de fier în anul 1914. Indiferent cine era la conducerea oraşului, când se făceau reparaţii de trotuare sau caldarâm sau se plantau pomi pe marginea străuii, Calea Dorobanţi intra mereu în calcul şi se executau lucrările, mai ales că ostaşii regimentului 29 infanterie luau parte la acţiuni de reconstrucţie fără a fi remuneraţi. Dintre ofiţerii cu mari merite în cadrul regimentului 29 infanterie îi amintim pe comandanţii: col. Dimitrie Bengescu (1893-1896), col. Dimitrie Mihăiescu (1901-1905), col. Dumitru Kolori (1911-1915), col. Dumitru Orăşanu, erou (1940), col. Dumitru Marica; dintre ofiţerii superiori: col. Aurel Bantaş, viitorii generali Gheorghe şi Grigore Barozzi, Leonard Mociulschi; ofiţerii: col. Bilică Rosseti căpitan Batcu Vasile, lt. Elefterescu Urzică, maior Ianculescu Nicolai, căpitan Degeratu Gheorghe, maior Aronovici Dumitru, lt. Anghel Tatomir, cpt. Petală C-tin, capel-maistru Vameşu Neculai, sublt. Gheorghe Olinescu, lt. Găluşcă C-tin.
În anul 1934,la rugămintea unui mare grup de cetăţeni ai oraşului din zona Bulevardului Ferdinand, la nr. 80, pe locul unde astăzi se află Biserica Sf. Vineri, s-a înfiinţat o şcoală primară căreia i s-a dat numele Şcoala Primară nr. 4 I. G. Duca, în memoria primului ministru liberal asasinat de legionari la 29 decembrie 1933 la Sinaia. Clădirea aparţinea Creditului Funciar Iaşi. Şcoala a durat până în 1939, când,din motive neelucidate de noi, s-a desfiinţat deşi obţinuse rezultate notabile într-unul din cartierele sărace ale oraşului. După numai un an şcoala s-a redeschis sub direcţia profesorului de muzică Gheorghe Alexandru. Dar, datorită greutăţilor financiare, în anul 1946 s-a desfiinţat definitiv. Pe această stradă au existat şi două sinagogi: a Cotiugarilor şi Gaverona.
Pe Bulevardul Victoriei au locuit numeroase personalităţi care au jucat un rol important nu numai la nivel local, dar şi la nivel naţional. Dintre aceştia, important este Alfred Teitel (1900-1980) care a locuit la nr. 5. Născut într-o familie mixtă (tata mozaic, mama româncă), a urmat Facultatea de Medicină Bucureşti, profesor universitar care a revoluţionat farmacologia românească, ales membru post-mortem al Academiei Române în 2007. Tot pe aceată cale de circulaţie a locuit familia regizorului Dan Piţa (n.la Dorohoi 1938), ziaristul Leon Rapaport (Ropot), comandantul poliţiei Pamfil Gheorghe, acuzat de crime contra umanităţii şi condamnat la moarte, colonelul Găluşcă Constantin, fost primar şi prefect de Dorohoi, familia Olinescu Teofil, profesor cu cei 3 fiii ai săi: Radu-profesor universitar la Bucureşti, Gheorghe-ofiţer erou, Marcel-pictor care a donat Casei de Cultură din Dorohoi peste 70 de lucrări de valoare inestimabilă (Unde sunt? De ce nu le putem viziona intr-un muzeu?). Au mai locuit: colonelul Pănculescu, colonelul Ianculescu Nicolai şi soţia lui Iolanda, scriitoare, colonelul Covor, maiorul Mariciuc, familia inginerului Apostolescu Ilie a cărui fiică Silvia (căsătorită Căpăţână) a ajuns una din marile pianiste ale României ş.a. Fiind o arteră dintre cele mai lungi, paginile de istorie depăşesc spaţiul unui simplu articol. Însăşi metamorfoza ei dintr-o stradă cu locuinţe particulare de o parte şi de alta în cvartalul de blocuri rânduite până la fostul campus al regimentului 29, dau totuşi un aspect modern la intrarea in oraş. Chiar şi noul parc Cholet este din ce în ce mai atractiv, răsună de glasurile vesele ale copiilor ce beneficiază aici de un loc special amenajat pentru ei, nemaivorbind de faptul că strada este foarte largă şi plăcută pentru circulaţie atât pietonilor cât şi autoturismelor.
prof. Dorina Mandachi