Categorii
Interviu Stiri locale

Interviul OPINIEI (V): Mărturii ascunse despre adevărata CORUPŢIE din România

INTERVIU INCENDIAR ACORDAT ÎN EXCLUSIVITATE „OPINIEI MUNICIPIULUI DOROHOI” DE AUTORUL CĂRȚII ANULUI 2015 – DR. GHEORGHE BURLACU, LANSATĂ LA DOROHOI SÂMBĂTĂ 25 APRILIE.

Interviul va fi publicat în următoarele şase ediţii ale Opiniei, ediţia PRINT dar şi în varianta online pe opiniadedorohoi.ro

(Partea V)

M.P. Deși am reținut esența, de ce Expertiza “Morar” este părtinitoare?

G.B. Expertiza “Morar” este, categoric, expertiză parte și nu poate fi considerată independentă deoarece:

– nu a luat în considerare absolut nici un act de control al Curții de Conturi, Ministerului de Finanțe, expertizele tehnico-maritimă şi financiar-contabilă întocmite de experți independenți la solicitarea PCSJ;

– a preluat aproape cuvânt cu cuvânt din obiecțiunile formulate de experți parte în cele două expertize precedente, îndeosebi cu privire la prejudiciul în sumă 161.861.917,24 USD.

– multe sume, îndeosebi privitoare la vânzarea navelor, nu au nici o bază de calcul.

Astfel, expertiza Morar consideră că pierderea înregistrată de POI în sumă de 161.861.917,24 USD nu constituie prejudiciu şi că aceasta reprezintă doar o pierdere comercială din activitatea desfăşurată.

Morar a luat în considerare această apreciere a experților din rea voință împotriva statului prejudiciat, un stat care îl plătește foarte bine, inclusiv o pensie de serviciu considerabilă la finalul activității, sau din cauza incompetenței? În dicționarul explicativ al limbii române, prejudiciul înseamnă: pierdere, pagubă, daună. Dicționarul juridic explică termenul de prejudiciu atât d.p.d.v. juridic cât și economic:

– d.p.d.v. juridic: atingere adusă intereselor patrimoniale d.p.d.v. material;

– d.p.d.v. economic: o pagubă, daună adusă societății comerciale ca urmare a administrării defectuoase d.p.d.v. economic și financiar. Mai clar de atât, nici că se poate. Și totuși să justificăm în amănunt cum s-a realizat administrarea defectuoasă a SNM Petromin SA. Studiind statutul societăţii, normele de ţinere a evidenţei contabile în conformitate cu standardele internaţionale care reglementează şi întocmirea bilanţurilor, rapoartele anuale, precum şi managementul societăţilor offshore, create de acţionarul 100% CNM Petromin se observă, că suma de 161.861.917,24 USD nu poate fi considerată o așa zisă pierdere comercială ci un prejudiciu produs ca urmare a unor grave încălcări, cu intenţie, a acestor norme de către factori de conducere care au fost numiţi în aceste societăţi pe perioada 1992 – 2000. Subiectul este foarte detaliat în volum.

M.P. În prezentarea cărții din lansare ați relevat un caz ipotetic pe înțelesul tuturor. Puteță să-l reluați?

G.B. Presupuneți că cineva are o vilă compartimentată în mai multe apartamente însumând 16 camere. Pentru că nu-l duce capul, apelează la alcineva care să-i administreze vila, respectiv închirierea ei. Deși casa nu necesită multe reparații, se contractează 57.000 euro, după ce aceasta a fost evaluată (cu reparațiile aferente) la 227.000 euro. Este știut că nici o bancă fie ea românească sau străină nu supraevaluează un bun, în vederea acordării unui credit. În cazul de față, creditul este garantat cu o ipotecă pentru unul dintre apartamente cu 6 camere. Ce s-ar fi întâmplat dacă, după încasarea creditului, proprietarul ar fi refuzat plata ratelor. Ar fi pierdut apartamentul cu 6 camere, dar ar fi rămas cu celelalte 10 camere și creditul în sumă de 57.000 euro.Doar că pe proprietarul nostru nu-l interesează nimic, deoarece are un administrator versat care se ocupă de tot, închiriere, taxe, impozite, întreținere. Abia după ani de zile, își dă seama că nu încasează nimic din închiriere, fiind nevoit chiar să mai și achite rate din buzunarul propriu, iar gajul a fost modificat în favoarea băncii practic pe toată vila. Fiind nevoit să vândă casa apartament cu apartament, în final, când își face socotelile, rămâne cu 17.000 euro, dar fără întreaga casă. Oricine își dă seama că proprietarul a făcut cea mai păguboasă afacere, numai că se va găsi un Morar care să spună contrariu, dar nu să și demonstreze, așa cum, de altfel, nu reușește nici expertiza cu cântec din dosarul Flota.

M.P. Ca și la lansare, m-ați lăsat fără cuvinte. Să ne oprim, dacă se poate mai restrâns, asupra Dosarului cu cel mai mare tun imobiliar.

G.B. Publicul a luat la cunoștință despre cel mai mare tun imobiliar din România în data de 10 noiembrie 2009, când în Cotidianul a apărut articolul “Afacerea Băneasa îi dă fiori preşedintelui Traian Băsescu, arestabil într-o altă cauză”, caz pe care, de altfel, am avut ocazia să-l cunosc, chiar dacă dosarul se lucra la secret. Despre acest dosar s-a vorbit, pe la colțurile din interiorul DNA, chiar mai mult decât despre dosarul Flota. Pe 13 septembrie 2001, la două zile după atentatele teroriste de la New York, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat cel mai mare tun imobiliar dat vreodată în România. Planul Urbanistic Zonal pentru zona Băneasa, votat de consilierii generali ai Capitalei, a permis ulterior jefuirea patrimoniului Universităţii de Agronomie, care a cedat 220 de hectare de teren la preţuri subevaluate, şi construirea de mall-uri, clădiri de birouri şi vile de lux în folosul grupului de firme coordonat de omul de afaceri Gabriel Popoviciu. PUZ-ul a fost propus aprobării CGMB de către primarul general Traian Băsescu, cel care a avizat proiectul şi a semnat expunerea de motive, fără să ţină cont că acestea abundau de ilegalităţi.Chiar dacă era vorba de mai multe ilegalităţi, prin expunerea de motive, Băsescu i-a convins pe consilierii Capitalei să aprobe construirea de mall-uri, hoteluri şi vile de lux pe terenul agricol folosit în scop didactic de Universitatea de Agronomie. Totuşi exagerăm când spunem că terenul agricol era utilizat în scop didactic, deoarece Universitatea devenise proprietarul terenului pe 6 iunie 2001, cu doar trei luni înainte de mișculațiile primarului general, majoritatea avizelor fiind obţinute de autorii PUZ-ului înainte ca Universitatea să devină proprietar, pe când terenul era în domeniul public al statului.Este destul de clar, când facem trimitere la încălcarea Constituţiei. Primarul General însă „nu a remarcat” aceste vicii, cum „nu a observat” nici că planul de urbanism pe care l-a propus era lovit de nulitate absolută, întrucât nu avea avizele conform legii. Ca fost ministru al Transporturilor, Traian Băsescu ştia foarte bine ce înseamnă lipsa unor avize în dosarul Flota.

Comparaţi doar data de 06.06.2001, data de eliberare a titlului de proprietate, cu data când s-a dat avizul favorabil de către Comisia de urbanism din subordinea Consiliului general al municipiului Bucureşti pentru construirea PUZ-ului pe terenul de 220 din Băneasa, respectiv 28.08.2001, dată ulterioară expunerii de motive a Primarului General şi hotărârii Consiliului genaral. Mai mult, potrivit textului hotărârii iniţiate, planul propunea realizarea unor investiţii publice (centru comercial, birouri, servicii) şi investiţii private (locuinţe, centru comunitar). Nici una dintre investiţii nu avea caracter de investiţie publică, toate fiind de tip privat, cu caracter comercial, având drept scop obţinerea de profit.

Dar contribuţia Primăriei capitalei nu s-a oprit doar la cedarea celor 220 de hectare teren. Deoarece compania Băneasa Investments nu avea banii necesari pentru proiect, s-a conceput o strategie de obţinere a sprijinului Primăriei Capitalei în realizarea infrastructurii de utilităţi şi a celei rutiere. Astfel, în septembrie 2001, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a propus Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov susţinerea pentru obţinerea de fonduri europene pentru proiectul: „Ameliorarea zonei suburbane de nord a Bucureştiului – reţea de apă şi canalizare”, plan care viza exact finanţarea racordării zonei la conductele de canalizare şi apă ale Capitalei. Programul: Coeziune Economică şi Socială PHARE 2001-2002, care are ca scop diminuarea diferenţelor dintre zonele sărace şi cele bogate, a fost sursa de finanţare prin care, acolo unde urma să se construiască o zonă de lux, s-a primit finanţare din fonduri destinate zonelor sărace. Ca o paranteză specială, la doar câteva sute de metri de această zonă se află în construcție din anul 2004, cartierul ANL Henry Coandă. Deși sunt locatari mutați de ani buni, cei mai mulți așteaptă utilitățile: apă, canalizare, gaze, drumuri. Poate dacă președintele Băsescu avea și acolo o casă, era cu totul altceva.Prin 2006, cred, urmăream o emisiune televizată cu doi invitați: Ileana Stana Ionescu și Nicu Constantin. Erau extrem de fericiți că reușiseră să contracteze câte o casă în cartirul amintit și visau la vremea când vor savura cafeaua pe terasă. Din păcate, Nicu Constantin …Într-un interviu recent (Can Can -17.10.2014) cunoscuta actriță spunea că așteaptă de opt ani să se mute. “Noi locuim de când ne știm cu chirie, într-o casă naționalizată. Acum am fost somați s-o părăsim, dar efectiv n-avem unde să ne ducem. Casa pe care am cumpărat-o într-un cartier de la marginea Capitalei nu este gata nici acum, deși banii i-am dat din 2006. Am îcercat s-o terminăm cu mâinile noastre, dar mai avem multe de făcut. Am săpat inclusiv un puț pentru a avea apa, pentru că de utilități nu poate fi vorba încă. Doar lumină avem în casă, racordarea la gaze am plătit-o, dar nu am fost racordați încă”, mărturisea soțul actriței, Andrei Ionescu. Au trecut, așadar, mai bine de 10 ani din momentul demarării proiectului (mult pentru o viață de om) și se așteaptă ca un primar să le rezolve problemele. Doar că edilii Bucureștilor preferă proiecte grandioase de străzi suspendate în detrimentul asfaltării străzilor și aducerii utilităților în mai multe cartiere, unele dintre acestea adevărate mahalale din perioada antebelică. Nu cred că există vreun primar sau candidat la Primăria capitalei care să fi încălțat cizmele și să înoate prin noroaiele municipiului pentru a-și face campanie.

Îmi pun o întrebare: oare mai există vreo capitală europeană, în afară de București, cu cartiere întregi care să nu aibă utilitățile necesare? În afară de abuzurile subliniate, cel mai grav mi se pare subevaluarea celor 220 ha, adică 2.033.000 dolari, respectiv mai puţin de 1 dolar/m.p., redevenţa anuală calculată pentru concesionarea terenului fiind de doar 5 cenţi/m.p. Dacă încercaţi să determinaţi prejudiciul, sigur va trece mult peste 1 miliard de euro. Mult? Nu, enorm! Deşi procurorii, ofițerii de poliție judiciară, specialiștii, au lucrat 2 ani la acest dosar, cu un volum de muncă uriaş, ancheta acestei afaceri a murit, chiar dacă beneficiarul terenului a fost arestat pe moment. Putea face ceva DNA, în speţă Daniel Morar, când toate firele afacerii duceau la Preşedintele Traian Băsescu? Cum prețul pentru cele două mandate ale lui Morar la DNA a fost dosarul Flota, dorința obținerii unei noi funcții trebuia recompensată corespunzător. Dosarul terenurilor din Băneasa a venit tocmai bine, Morar având ocazia de a se gudura, din nou, pe lângă cel care putea să-i arunce încă un ciolan.

M.P. Comportamentul acestui Morar nu pare a fi din cauza incompetenței…

G.B. Vă reamintesc faptul că titlul a fost doar o parafrazare a acelui articol din Lumea Justiției: Un incompetant la C.C.R.Dacă ținem cont însă de conținutul ultimului capitol, aici, în afară de mari abuzuri în domeniul resurselor umane, este vorba și de crasă incompetență. Cum nu pot să redau pe scurt acele abuzuri, unele afectându-mă direct, și pentru a nu se interpreta greșit acele acțiuni, rămâne să citiți cartea.

M.P. Am reținut un subtitlu care ar putea fi comentat: Doar incompetență.

G.B. Incompetența în societatea românească a fost apreciată de toate guvernările. Numirea lui Morar ca șef al unei instituții cu o activitate deosebită în România nu este cu nimic mai prejos decât alte numiri, în mare parte politice. Cine era Morar la numirea în DNA? Un procuror obscur de la Cluj, care nu avea alt “merit” decât că pentru unul dintre dosarele sale, prost instrumentat, statul a plătit daune considerabile, urmare a unei hotărâri CEDO.Cum am predat multe cursuri de management, știu că principala calitate a unui manager este capacitatea de comunicare. Ştiţi de câte ori eram chemat la şeful instituţiei? Odată sau de două ori pe an. Cum e posibil ca atunci când ai probleme capitale de serviciu, să nu fii primit de șef și să fii trimis la adjuncţi? La urma urmei, lipsa științei managementului înseamnă tot incompetență, mai ale când este vorba de o funcție de conducere la asemenea nivel.

Orientarea sa politică, în afara instrumentării unui număr mai redus de cauze, a condus la o fluctuație considerabilă de personal, cu referire la procurori, pentru că cei cu adevărat verticali, dacă li se cerea să răspundă la ordine, nu făceau mulți purici în instituție. Că lucrurile stau așa, le întăresc prin cuvintele doamnei procuror șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, dintr-un interviu de la începutul lunii iunie 2014: ”…activitatea foarte intensă a DNA din ultima vreme se explică și prin creșterea spectaculoasă a numărului de denunțuri făcute de cetățeni. Crește încrederea cetățenilor în noi. Zi de zi, persoane fizice sau reprezentanți ai unor persoane juridice denunță fapte de corupție la un nivel inalt… Pe de-o parte, am reușit să ocupăm locurile vacante. 5-6 ani schema DNA a fost incompletaă Acum, tot mai mulți procurori doresc să lucreze în DNA.”

INTERVIU REALIZAT DE MARIUS PRELIPCEANU

– VA URMA –

Categorii
Interviu Stiri locale

INTERVIUL OPINIEI: (IV) „Românilor le este frică în continuare să spună adevărul!”

INTERVIU INCENDIAR ACORDAT ÎN EXCLUSIVITATE „OPINIEI MUNICIPIULUI DOROHOI” DE AUTORUL CĂRȚII ANULUI 2015 – DR. GHEORGHE BURLACU, LANSATĂ LA DOROHOI SÂMBĂTĂ 25 APRILIE.

Interviul va fi publicat în următoarele şase ediţii ale Opiniei, ediţia PRINT dar şi în varianta online pe opiniadedorohoi.ro

(Partea II)

M.P. Vă întrerup: care a fost câștigul lichidatorilor din falimentarea B.I.R.?

G.B. Din totalul încasărilor de peste 1.670 miliarde lei, la 30 sept. 2008, avocaţii – lichidatori ai BIR Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu făcuseră cheltuieli din această sumă, cu propriile salarii ale lichidatorului, bonusuri de performanţă, chetuieli de  lichidare, cheltuieli cu terţii (respectiv cu avocaţii, adică tot ei) etc., de peste 800 mld. lei, în timp ce onorariul de lichidare încasat de firma lor se ridica la acea dată la peste 144 mld. lei. Cifrele se regăsesc în mai multe anexe la volum.

M.P. Îmi dau seama că nu se poate spune totul în două pagini; să trecem la rolul jucat de șeful D.N.A.

G.B. Comisiile pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din cele două Camere ale Parlamentului au sesizat, în 13 februarie 2002, Parchetul General şi Inspectoratul General al Poliţiei asupra cazului BIR. După arestarea fostului consilier guvernamental Fănel Păvălache (cel care se angajase să rezolve cazul BIR, fie printr-o hotărâre judecătoraească, fie prin emiterea unei hotărâri de guvern, pentru care a solicitat suma de 4 miliane de dolari) dosarul a fost preluat de Parchetul Național Anticorupție. Dosarul penal a fost instrumentat pe durata a câțiva ani, moștenit de DNA de la PNA, timp în care a fost schimbată și încadrarea juridică, până când, surprinzător, prin Ordonanţa dată de procurorul DNA, la 24 aprilie 2008 s-a dat soluţia de scoatere de sub urmărire penală a întregului grup infracţional. Surprinzător este, evident, pentru cei care nu cunosc adevăratul motiv, respectiv intervenția abuzivă a procurorului șef al DNA – Morar. Succesiunea faptelor în legătură cu scoaterea de sub urmărirea penală:

        – la 26.09.2006, prin Decizia nr. 5515 din  ICCJ – Secţia Penală, se dispune începerea urmăririi penale “in personam” împotriva grupului de 14 persoane implicate în falimentul fraudulos al BIR, în capul listei  aflându-se Arin Stănescu, Călin Andrei Zamfirescu, Emil Iota Ghizari, viceguvernatorul BNR Mihai Bogza, judecătorii sindici Anca Bumbuluţ, Cristina Negru şi Maria Năvală;

– la  21.02.2007, în baza deciziei ICCJ – Secţia Penală, prin Rezoluţie a procurorului, se începe urmărirea penală  împotriva  învinuiţilor nominalizaţi  pentru faptele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 şi art. 246 Cod pen.;

– la 04.02.2008, prin Ordonanţă, procurorul de caz ajunge la concluzia că faptele săvârşite de învinuiţii din grup sunt mai grave şi dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 Cod pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată, în modalitate continuată, prevăzută de art. 246 rap. la art.2481 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen.;

– la 29.02.2008, Cătălin Predoiu, ginerele învinuitului avocat-lichidator Călin Andrei Zamfirescu este numit ministru al justiţiei;

– la 11.03.2008, Călin Andrei Zamfirescu declară în Jurnalul Național că: DNA îi va scoate în curând de sub urmărirea penală pe toți învinuiții;

– la 24.04.2008 procurorul DNA emite Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a tuturor învinuiţilor.

Totuși, Morar considera că are un as în mânecă: Un rechizitoriu cu alte persoane, din noiembrie 2007, un rechizitoriu destul de însăilat. Despre concepțiile procurorului șef al DNA aflăm, în 9 septembrie 2012, când Morar a fost invitat la postul TV Realitatea. Întrebat despre Dosarul “Mătuşa Tamara”, respectiv dacă nu este un eşec achitarea lui Adrian Năstase în cauză, răspunsul a fost: “Părea interesant.” Ca să mă explicitez, Morar, pentru aceeași persoană sau pentru acțiuni infracționale trimitea în instanță mai multe dosare. În gândirea lui: „Dacă nu iese Mătușa Tamara, poate iese Vila din Zambaccian sau, de ce nu, Trofeul calității”. Și în cazul falimentării BIR avea pregătite două dosare. Cum primul cu adevărații jefuitori ai băncii a fost „nevoit” să-l mușamalizeze, toate tunurile pe al doilea dosar, reușindu-i stratagema de minune. O “minune” despre care vă veți minuna, la propriu, de cum a fost instrumentată cauza.

M.P. Cine au fost țapii ispășitori?

G.B. Cum în scrierea volumul am utilizat toate tehnicile, în investigații discutând cu cei în cauză, l-am găsit pe dl. Dr. Popescu Ion, președintele B.I.R., un om care a ajuns în pușcărie complet nevinovat, al doilea fiind Dinel Staicu, cel care a accesat credite de la sucursala băncii din Craiova, unde exista un director cu același nume de Popescu Ion. Hilar, dar cu gust amar, este că după arestarea președintelui băncii, la secția de poliție, atunci când s-a realizat identificarea sa în celulă, datele personale erau ale directorului cu același nume al sucursalei Craiova. Ar trebui să vă spun mult prea mult despre nevinovăția președintelui și las pe cititorii cărții să descopere acest lucru. Despre celălalt personaj – Dinel Staicu, chiar dacă pentru alte dosare a fost condamnat pe drept (în dosarul Transgaz a încasat 11 ani) în cazul B.I.R., deși a fost inculpat pentru falimentarea băncii, în expertiza pe care am efectuat-o a rezultat doar un procent din ce i se imputa.

M.P. O încheiere pentru acest capitol…

G.B. În volum, poate am exagerat cu prezentarea a foarte multe date despre dosarul falimentării Băncii Internaționale a Religiilor dar nu am făcut altceva decât să arăt că unul dintre cele mai mari dosare de criminalitate organizată, unde au lucrat sute de oameni, ani și ani de zile, a fost făcut praf de cel care avea obligația legală și morală de a aduce în fața justiției vinovații. Din păcate, în dosar erau implicați politicieni și guvernanți, deopotrivă, care trebuiau să-și păstreze, în continuare, poziția și bogățiile acaparate. În acest dosar, nu am știință că Morar ar fi fost corupt de vreo persoană, posibil el fiind singurul care a găsit de cuviință să se mânjească cu acea scoatere de sub urmărire penală, pentru simplul fapt că în guvern fusese numit ginerele unui învinuit, și nu un ministru oarecare ci al Ministerului Justiției. Sau… Curat, murdar!

M.P. Despre ce funcție este vorba în Capitolul: Măsluirea dosarului Flota, un preț mult prea mare pentru o funcție?

G.B. Este dosarul unde a curs multă cerneală și s-a vorbit și mai mult, dar fără folos, pentru că nimeni nu a studiat în profunzime cauza și să puncteze esențialul.Cu puţin înainte de alegerile din 2004, Parchetul Național Anticorupție a trimis Dosarul Flota în instanţă, cu un rechizitoriu de 461 de pagini si 80 de inculpaţi, acuzaţi pentru fapte grave precum abuz în serviciu, bancrută frauduloasă, spălare de bani etc. şi cu un prejudiciu calculat de 324,5 milioane de dolari. La vremea respectivă s-a speculat că dosarul ar fi unul politic, menit să-l oprească pe Traian Băsescu din ascensiunea politică. La baza rechizitoriului a stat, printre multe rapoarte de control ale Curții de Conturi, Ministerului Finanțelor și Raportul de constatare al specialistului parchetului care, de altfel, nu a fost contestat. La câteva luni dupa ce Traian Basescu a fost ales preşedinte al României, Înalta Curte – Secţia penală, prin sentinţa din 27.04.2005 a restituit la DNA Dosarul Flota în vederea refacerii rechizitoriului ca o consecinţă a neregularităţii actului de sesizare (nesemnarea lui de către procurorul general al PNA). Sentinţa a rămas definitivă prin decizia nr. 312 din 05.12.2005. Astfel, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că restituirea dosarului s-a datorat nu imunităţii prezidenţiale sau necesităţii reluării urmăririi penale (cum a fost intoxicată iniţial presa), ci simplului fapt că rechizitoriul nu a fost confirmat de fostul şef al DNA, Ioan Amarie (aflat în concediu) ci de adjunctul acestuia, Gheorghe Şuhan. Profesional, ce trebuia să facă Morar? Să semneze Rechizitoriul Flota şi să-l trimită înapoi instanţei de judecată. Numai că, acesta (numit de Traian Basescu în fruntea instituției anticorupţie) a repartizat dosarul unui procuror din subordine, cu dispoziția de a solicita o nouă expertiză, în urma căreia s-a dat scoatere de sub urmărire penală, deși această expertiză, oricum ar fi interpretată, nu elimină prejudiciul. Deși, după cum se va vedea din rechizitoriu și actele de control, managementul catastrofal care a condus la pierderea celor 16 vapoare, expertiza Morar este, întradevăr un cântec, mai exact o “odă” la adresa managerilor PETROMIN: cooperarea cu grupul Torvald KLAVENESS este … cel mai profitabil contract, pentru care PETROMIN beneficiază nu numai de angajări sigure pentru navele sale, de o transparență totală în privința devizelor de reparații și retehnologizări și în general a tuturor rezultatelor financiare, dar în plus sunt asigurate programe de calificare managerială pentru angajați ai PETROMIN și programe de pregătire profesională pentru echipaje, în totalitate românești.”Experții s-au comportat (respectând regulamentele CECCAR) ca experți parte. Dacă expertul este desemnat oficial de către instanţă, independenţa sa în realizarea expertizei trebuie să fie absolută, dacă este solicitat de un terţ, independenţa este relativă, adică se poate comporta aproape ca un avocat. Ca expert parte, fiind plătit de terț, pentru o sumă bună te poți murdări dacă nu-ți respecți blazonul. În dosarul Flota, această mânjire a costat 43.000 euro, bani pe care însă nu i-a plătit Morar, ci statul, adică din banii noștri ai contribuabililor.

INTERVIU REALIZAT DE MARIUS PRELIPCEANU

– VA URMA –

Categorii
home Interviu

INTERVIUL OPINIEI (III): „Românilor le este frică în continuare să spună adevărul!”

INTERVIU INCENDIAR ACORDAT ÎN EXCLUSIVITATE „OPINIEI MUNICIPIULUI DOROHOI” DE AUTORUL CĂRȚII ANULUI 2015 – DR. GHEORGHE BURLACU, LANSATĂ LA DOROHOI SÂMBĂTĂ 25 APRILIE.

Interviul va fi publicat în următoarele şase ediţii ale Opiniei, ediţia PRINT dar şi în varianta online pe opiniadedorohoi.ro

(Partea III)

M.P. Chiar dacă nu are un titlu atractiv, subtitlul despre Ministerul Finanțelor Publice este unul foarte dur. Nu vi se pare?

G.B. Nicicum. Acest minister a fost lăsat de izbeliște de orice guvernare. Aici există, după părerea mea, cea mai mare incompetență. De la data terminării cărții și până la apariția ei s-au perindat 3 miniștri. Este singurul minister în care activitatea ar trebui separată de politic. Aduceți-vă aminte de domnișoara ministru “Nu știu” în ipostaza de la Cotroceni. Jenant. Am spicuit noul Cod fiscal. Concluzia: nu pare întocmit de profesioniști. În continuare, nu cred că se dorește reducerea evaziunii. Mai important ar fi ca cei care-l aplică să-l citească și să-l înțeleagă, doar că, din proprie experiență, știu că nu se va întâmpla așa.

M.P. Dintr-un subcapitol: Justiţia la raport, în prezentarea de la lansare ați citit, foarte emoționat, un interviu al unui om simplu. Îl putem reproduce?

G.B. Este vorba de punctul: Există oare erori judiciare în România? Am spus că nu am de gând să comentez vreo hotărâre judecătorească. Și totuși …, ce ar fi să facem o paralelă între condamnările la pedepse minime, uneori cu suspendare, inclusiv pentru infracțiuni de corupție și o condamnare care a atras atenția în ultimii ani. Nu am să redau decât povestea Angelei Lican, graţiată la începutul acestei veri, din interviul său acordat ziarului Gândul în 6 iunie: „În 2009, prin mai, m-am dus la BIG-Berceni, cu nişte urzici. Până să le vând, au venit Poliţia Comunitară şi mi le-a luat. Nu mai aveam bani nici să mă-ntorc acasă. Forţată de situaţie, am furat florile alea. În mintea mea era să le vând. 25 de lalele. Măcar de maşină să am bani, şi de pâine. N-am făcut bine că le-am luat, da’ eram disperată. M-au găsit poliţiştii iar, m-au luat la secţie, au făcut proces verbal şi, pe urmă, dosar penal. Nu prea am dat importanţă, că nu-mi venea să cred. Şi anu’ trecut, pe 28 mai, Tribunalu’ a dat decizie definitivă: doi ani şi şase luni cu executare. M-au reţinut, pe 7 iulie, la Poliţia din Olteniţa, când m-am dus să-mi fac buletin. M-a chemat Bodârlău Valentin la el în birou şi de acolo m-au luat, m-au dus la doctor şi, pe urmă, la puşcărie. Stai, domnule, că am o fetiţă de cinci săptămâni, că alăptez, nimic! Pe urmă m-au dus la Târgşor. Am cerut o amânare, n-a interesat pe nimeni. După patru luni, copilu’ mi-a murit. Am cerut învoire, să vin la-nmormântare; nu mi-au dat. Înţelegeţi?! Nici la înmormântarea copilului nu m-au învoit”. În loc de concluzii, aș încheia cu un citat din Spovedania, care i-a adus lui Tolstoi excomunicarea de către Sfânta Biserică Rusă: „Stratificarea socială este anestezicul ce face viabilă cruzimea în distanță și alienarea favorizate de către fracționarea comportamentelor. Ar fi existat, fără îndoială, mai puține condamnări la moarte dacă judecătorul ar fi cel care ar pune frânghia la gâtul condamnatului și mult mai puțini vegetarieni dacă am fi cu toții obligați să ucidem animalele pe care le mâncăm.”

M.P. Care este adevărul în falimentul Băncii Internaționale a Religiilor?

G.B. Ca multe alte bănci, B.I.R.-ul a fost falimentat de un grup de interese, care a jefuit bunurile acționarilor după bunul plac. Când din acest grup fac parte persoane din Ministerul Justiției, B.N.R. și acoperite de însuși procurorul șef al D.N.A. rezultatul nu putea fi altul. Povestea este lungă și terminată după cum se știe. Astfel, în luna aprilie 1998, la inițiativa responsabilului cu supravegherea din Banca Națională a României, am numit aici pe viceguvernatorul Mihai Bogza, a fost adoptată Legea nr. 83 privind procedura falimentului bancar. Se cunoaște că apoi, sub bagheta acestuia, au dispărut și ultimele bănci cu capital autohton. Prin prevederile legii amintite s-a dorit ca procedura falimentului băncilor să fie scoasă de sub incidența prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, care acorda oricărei societăți comerciale, atunci când se confrunta cu dificultăți, posibilitatea de a se redresa economic, prin reorganizare judiciară. Legea nr. 83/1998 a fost inițiată, așa cum s-a arătat, de către BNR și redactată cu concursul unor specialiști, mai precis a unei firme de lichidare ai căror patroni sunt nimeni alții decât avocații Zamfirescu Călin și Stănescu Arin, aceștia fiind și colaboratori apropiați și sfetnici ai unor persoane din conducerea BNR. De menționat că firma acestora și-a asigurat prin grija Băncii Naționale, lichidarea tuturor băncilor comerciale cu capital autohton pentru care aceasta a cerut falimentul. OuG nr. 186/1999 a fost emisă, semnată de primul ministru Radu Vasile și publicată în Monitorul Oficial al României în aceeași zi – 19 noiembrie 1999. Se cunoaște faptul că, de regulă, până se redactează, se avizează, se semnează, se emite și se publică în Monitorul Oficial, actele normative, fie legi sau ordonanțe, au de așteptat zile sau chiar săptămâni. Scopul real, dar nedeclarat al prevederilor acestei OuG, a fost acela de a da posibilitatea firmei de lichidare menționate ca într-un timp cât mai scurt, pe baza simplificării procedurii de faliment al băncilor comerciale românești – a se reține faptul că au fost falimentate numai bănci ce s-au implicat în sprijinirea economiei reale – să poată realiza profituri cât mai mari, prin încasarea comisionului de 8 – 10% din lichidarea activelor și creanțelor acestor bănci. Ordonanța de urgență în cauză modifică aproape în totalitate Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancar, încălcându-se cu bună știință cele mai elementare principii și reguli de drept, îngrădind practic posibilitatea unei apărări legale a intereselor patrimoniale ale creditorilor și acționarilor băncilor românești. Redactarea textului este nu numai lacunară dar, totodată, reflectă o confuzie inadmisibilă între insolvență și insolvabilitate. Ar trebui să se știe că, în primul rând, procedura falimentului nu poate fi declanșată pentru orice fel de datorii ale comerciantului. În al doilea rând, pentru a fi aplicabilă, procedura specială a falimentului, specifică doar băncilor, este necesară ca neonorarea integrală a obligațiilor să fie consecința incapacității de plată și nu a lipsei temporare de lichidități de fonduri bănești disponibile, ceea ce nu a fost cazul Bankcoop și nici a altor bănci pentru care BNR a solicitat declanșarea falimentului.

M:P: Dar cum s-a declanșat începutul sfârșitului băncii?

G.B: În 17 mai 1999, Ovidiu Grecea, şef al AVAB la vremea respectivă, într-o emisiune TV, făcând trimitere la preluarea de către acastă instituţie a unor creanţe de la Bancorex, Banca Agricolă etc. (atunci bănci cu capital de stat), s-a referit şi la faptul ca BIR, s-ar afla într-o „situaţie  de criză” fapt, de altfel, nereal. A doua zi, deponenţii  au început presiuni asupra ghişeelor băncii, solicitând  retrageri masive a depozitelor, înainte de termen. Pentru a face faţă acestor retrageri, în vederea asigurării lichidităţii necesare, BIR a fost nevoită să renunțe, tot înainte de termen, la plasamentele pe care le avea în titluri de stat și pe piaţa interbancară, pentru bancă, aceasta însemnând o pierdere de 108 miliarde lei. BNR, în loc să sprijine BIR, pentru a depăşi  situaţia creată, în 4 iulie 1999 sancţionează BIR,  limitându-i  operaţiunile  specific  bancare. În conformitate cu art. 107 din Constituţie şi art. 1 lit.S din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul emite OuG nr. 79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, ordonanţă contrasemnată de Valeriu Stoica, ministru al justiţiei, autorii acesteia fiind avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, întâmplător colegi de grupă de facultate şi prieteni ai lui Valeriu Stoica. Mai târziu, în aprilie 2000 Prim viceguvernatorului BNR, îndeamnă Patriarhia BOR să sfătuiască unităţile de cult şi pe deservenţii de cult – toţi  clienţi ai BIR,  să-şi  retragă  cât mai repede depozitele de  la bancă, deoarece „aceasta se află în criză”. Aceleaşi  îndemnuri, le face şi  viceguvernatorul  Mihai Bogza, care prin colegul său de partid, Sebastian Vlădescu, secretar de stat la Ministerul Finanţelor, îndeamnă societăţile cu capital de stat, regiile autonome etc., clienţi ai BIR, „să-şi  retragă conturile şi să părăsească imediat BIR”. Rezultatul este cunoscut: clienţii băncii îşi manifestă neîncrederea, încep să aibă rezerve faţă de bancă, reacţiond în consecinţă. Se face încă faţă solicitărilor, dar rezerva minimă începe să scadă. Aflându-se în această situaţie, la  28  aprilie  2000,  conducerea BIR,  solicită BNR, un  „credit-punte” de 300 miliarde lei. Dar BNR a refuzat acordarea creditului. Acordându-se creditul solicitat, nu s-ar mai fi putut declanşa procedura falimentului BIR şi, pe cale de consecinţă, s-ar fi pierdut afacerea de lichidare a băncii din care  firma  Reconversie şi valorificare active,  a celor doi  avocaţi – lichidatori, care încasa sub formă de salarii, bonusuri de performanţă, onorarii, comisioane etc., sute de miliarde de lei. Decretarea falimentului băncii a fost ilegală. La judecata din 10 iulie 2000, BIR contestă cererea BNR de declanşare a falimentului,  prezentând  indicatori  şi date din care rezulta cu claritate că nu sunt îndeplinite cerinţele legale  pentru  declanşarea  acestei  proceduri. Judecătoarea nu a admis solicitările BIR, consemnând în hotărâre că “BNR este creditoarea BIR”, declanşându-se  procedura de faliment. De subliniat că BNR nu a împrumutat BIR niciodată în timpul activităţii sale. Printr-o scrisoare BNR adresată ca răspuns unui fost acționar al BIR, se face următoarea precizare: “Banca Națională a României nu a avut calitatea de creditor al Băncii Internaționale a Religiilor, astfel cum rezultă din încheierea dată în camera de consiliu în data de 25.09.2009, de către Tribunalul București…

INTERVIU REALIZAT DE MARIUS PRELIPCEANU

– VA URMA –

Categorii
Interviu Investigatii Stiri locale

INTERVIUL OPINIEI (I): „Românilor le este frică în continuare să spună adevărul!”

INTERVIU INCENDIAR ACORDAT ÎN EXCLUSIVITATE „OPINIEI MUNICIPIULUI DOROHOI” DE AUTORUL CĂRȚII ANULUI 2015 – DR. GHEORGHE BURLACU, LANSATĂ LA DOROHOI SÂMBĂTĂ 25 APRILIE.

Interviul va fi publicat în următoarele şase ediţii ale Opiniei, ediţia PRINT dar şi în varianta online pe opiniadedorohoi.ro

(Partea I)

Interviul in totalitate poate fi citit pe opiniadedorohoi.ro la secţiunea INTERVIU

M.P. În primul rând, trebuie să vă mulțumim pentru această manifestare ce ați adus-o unui oraș care nu prea are parte de asemenea evenimente deosebite.

G.B. Domnule redactor șef, eu sunt cel care trebuie să mulțumesc, în primul rând pentru organizarea ireproșabilă.

M.P. Chiar dacă notabilitățile din localitate, deși și-au anunțat participarea, a lipsit în corpore?

G.B. Mi se pare normal să nu vină datorită fricii de a lua contactul cu populația, cu alegătorii. I-ați speriat chiar Dumneavoastră în recenzia din ziar cu textul preluat din carte: Lucrarea este destinată și dedicată publicului larg: celor care au pierdut economiile de-o viață în urma falimentelor bancare; au fost trimiși în judecată de procurori din speța lui Morar ori, aceiași care au dat NUP-uri (neînceperea urmăririi penale) sau SUP-uri (scoatere de sub urmărire penală) adevăraților vinovați pentru mare corupție. Deci, notabilitățile orașului nu aveau ce căuta la această lansare.

M.P. – Domnule Burlacu, vă rugăm câteva date biografice.

G.B. – Sunt născut în Dorohoi (un motiv pentru care lansarea a fost organizată aici), plecat definitiv în București în anul 1967, unde am absolvit mai întâi o școală tehnică, specialitatea cartografie, profesie care mi-a dat mari satisfacții. Studiile superioare le-am urmat după vârsta de 30 de ani: Academia de Studii Economice, Facultatea de drept, dosctoratul în finanțe, masteratul în drept (Probațiunea în procesul penal). Alte date se regăsesc în cuprinsul volumului.

M.P. Prezentarea și răspunsurile la întrebări, cu care ne-ați delectat timp de aproape o oră, au relevat realitatea dintr-un domeniu controversat, cel al justiției, care se împletește cu cel politic. Am vrea, pentru început, să urmărim punctual această lansare. Prima idee a fost cea a fricii de adevăr…

G.B. Spuneam că în vara anuluiu 1989, am primit în București vizita celui mai bun prieten din Dorohoi. După ce a vizitat cu nostalgie locuri cunoscute din timpul studiilor, am urcat într-un autobuz. La prima stație l-am văzut speriat și m-a rugat să coborâm. Ce se întâmplase? Mai toți din mijlocul de transport vorbeau despre condițiile de trai sub Ceaușescu. M-a întrebat: Dar vouă nu vă e frică? Am râs. Am scăpat complet de frică în 25 decembrie când, plecând de la Televiziunea Română Liberă, am fost prins într-un foc încrucișat în fața magazinulul din apropiere. Cum focul era “programat” din 5 în 5 minute, am plecat, traversând Bulevardul Aviatorilor. O rafală și în spate pe trotuar aud un “Au!” un bărbat căzând. Deși era lume multă ca la promenadă între Piața Aviatorilor și Arcul de Triumf, când ajung la jumătatea distanței pe deasupra capului: Fiu! Fiu! Am presupus că era un glonte rătăcit. Mai apoi am dedus că glontele îmi era destinat, fiind singur în acea zonă și îmbrăcat într-un cojoc, așa cum erau descriși teroriștii, mai târziu. Nu am certificat de revoluționar dar cel care a tras aproape sigur are. De ce am făcut această introducere? Pentru că după 25 de ani de la… să-i spunem totuși Revoluție, românilor le este frică în continuare să spună adevărul. V-am dat la lansare și două exemple:

– în urmă cu aproape 3 ani, atunci când am apărut la câteva emisiuni TV, cunoscuții mi-au transmis felicitări – felicitări pentru curaj.

– în noiembrie anul trecut, când umblam cu manuscrisul sub braț pe la editori și au aflat despre cuprinsul lucrării, s-au codit, răspunsul fiind aproape invariabil: să mai așteptăm, să vedem cum decurg lucrurile după alegeri; tot Băsescu va conduce justiția, Predoiu va ajunge Prim Ministru, Morar e într-o funcție înaltă, precum și alte justificări de acest gen. După cum vedeți, Băsescu nu mai conduce justiția ci doar își bate joc de ea, Predoiu nu cred că va ajunge premier iar Morar, după aceste dezvăluiri ar trebui cel puțin mazilit. Repet: cel puțin…

M.P. Interesantă a fost explicația despre titlul volumului, titlu pe care, dacă am reținut bine, editorii îl doreau modificat…

G.B. Titlul cărții, justificat pentru cele 5 capitole “dedicate” fostului șef al DNA, din cele 7 ale cuprinsului, reprezintă o parafrazare a unui articol de presă: Un incompetent la CCR”, articol în care se justifică plângerea Asociației Magistraților din România adresată Curții de Apel București, solicitându-se anularea în contencios-administrativ a decretului prezidențial prin care Traian Băsescu l-a numit pe „valetul său” Daniel Morar în funcția de judecător al Curții Constituționale

M.P. În întrebările puse, uneori acide, cum au fost cele ale domnului profesor Puiu, ați lăudat activitatea experților DNA dar, cu mici excepții, au existat și uscături. E vorba de acel Georgescu fostul șef al Agenției Naționale de Integritate…

G.B. Vă spuneam că deși aveam libertate în alegerea subalternilor în urma unui interviu, în cazul Horia Georgescu, după ce i-am examinat dosarul am concluzionat că nu îndeplinește condițiile, respectiv vechime în specialitate și studii, în sensul că deși avea studii economice nu-și susținuse examenul de licență. Comunicând acest lucru “mai sus”, mi s-a spus că cele constatate de mine interesează serviciul de resurse umane, eu fiind îndrituit să-i testez cunoștințele. Pentru activitatea anului 2007, analizându-i activitatea, i-am acordat cel mai slab calificativ din colectiv. După ce și-a dat demisia, mi-a spus că nu am nici un merit în angajarea lui, dar consideră că eu sunt cel care l-a dat afară și, în concluzie, m-a amenințat că se va răzbuna crunt. Eu în schimb, i-am urat tot binele din lume.

M.P. Cum se putea răzbuna?

G.B. A și făcut-o. În 2012 am primit o adresă de la A.N.I. că îmi este verificată averea. În cazul Comisiei pentru Controlul Averilor, în termen de 3 luni de la sesizare, trebuie trimis dosarul în instanță sau se clasează. Ei bine, abia în 17.03.2015, a fost clasat dosarul meu. Cum am înțeles adresa în cauză: Având în vedere că șeful instituției Horia Georgescu a fost reținut ieri de către D.N.A., dosarul dv. a fost clasat. Vă rog să trageți concluziile. În zilele următoare citeam că Agenția Națională de Integritate nu trebuie blamată doar pentru că șeful ei a fost reținut pentru abuz în serviciu. Ori, ceea ce s-a întâmplat cu dosarul meu nu este numai un abuz al șefului ei, ci și a inspectorului care l-a soluționat. Domnilor din Comisia de Integritate, faceți curățenie acolo.

M.P. Plecând de la A.N.I., putem face o paralelă a acestei instituții cu D.N.A.-ul, țînând cont că vi s-a pus o întrebare despre primul procuror șef al D.N.A. – Amariei, în fieful căruia vă aflați?

G.B. Deși acea întrebare făcea trimitere doar la procurorul general al P.N.A. (așa s-a numit inițial instituția), răspunsul va fi același, chiar dacă pare evaziv: sub Ioan Amariei a existat perioada romantică, când se lucra zi și noapte (în 2012, la Satu Mare, într-o seară după 14 ore de muncă am ajuns în spital sub perfuzii. Externat după o zi și două nopți, la 7 dimineața am plecat direct la parchet); perioada următoare a fost cea de luptă a lui Daniel Morar împotriva anticorupției, abia cea din prezent, sub Laura Codruța Kovesi, fiind de luptă împotriva corupției.

INTERVIU REALIZAT DE MARIUS PRELIPCEANU

– VA URMA –