INTERVIUL OPINIEI (III): „Românilor le este frică în continuare să spună adevărul!”

Categories home, InterviuPosted on

INTERVIU INCENDIAR ACORDAT ÎN EXCLUSIVITATE „OPINIEI MUNICIPIULUI DOROHOI” DE AUTORUL CĂRȚII ANULUI 2015 – DR. GHEORGHE BURLACU, LANSATĂ LA DOROHOI SÂMBĂTĂ 25 APRILIE.

Interviul va fi publicat în următoarele şase ediţii ale Opiniei, ediţia PRINT dar şi în varianta online pe opiniadedorohoi.ro

(Partea III)

M.P. Chiar dacă nu are un titlu atractiv, subtitlul despre Ministerul Finanțelor Publice este unul foarte dur. Nu vi se pare?

G.B. Nicicum. Acest minister a fost lăsat de izbeliște de orice guvernare. Aici există, după părerea mea, cea mai mare incompetență. De la data terminării cărții și până la apariția ei s-au perindat 3 miniștri. Este singurul minister în care activitatea ar trebui separată de politic. Aduceți-vă aminte de domnișoara ministru “Nu știu” în ipostaza de la Cotroceni. Jenant. Am spicuit noul Cod fiscal. Concluzia: nu pare întocmit de profesioniști. În continuare, nu cred că se dorește reducerea evaziunii. Mai important ar fi ca cei care-l aplică să-l citească și să-l înțeleagă, doar că, din proprie experiență, știu că nu se va întâmpla așa.

M.P. Dintr-un subcapitol: Justiţia la raport, în prezentarea de la lansare ați citit, foarte emoționat, un interviu al unui om simplu. Îl putem reproduce?

G.B. Este vorba de punctul: Există oare erori judiciare în România? Am spus că nu am de gând să comentez vreo hotărâre judecătorească. Și totuși …, ce ar fi să facem o paralelă între condamnările la pedepse minime, uneori cu suspendare, inclusiv pentru infracțiuni de corupție și o condamnare care a atras atenția în ultimii ani. Nu am să redau decât povestea Angelei Lican, graţiată la începutul acestei veri, din interviul său acordat ziarului Gândul în 6 iunie: „În 2009, prin mai, m-am dus la BIG-Berceni, cu nişte urzici. Până să le vând, au venit Poliţia Comunitară şi mi le-a luat. Nu mai aveam bani nici să mă-ntorc acasă. Forţată de situaţie, am furat florile alea. În mintea mea era să le vând. 25 de lalele. Măcar de maşină să am bani, şi de pâine. N-am făcut bine că le-am luat, da’ eram disperată. M-au găsit poliţiştii iar, m-au luat la secţie, au făcut proces verbal şi, pe urmă, dosar penal. Nu prea am dat importanţă, că nu-mi venea să cred. Şi anu’ trecut, pe 28 mai, Tribunalu’ a dat decizie definitivă: doi ani şi şase luni cu executare. M-au reţinut, pe 7 iulie, la Poliţia din Olteniţa, când m-am dus să-mi fac buletin. M-a chemat Bodârlău Valentin la el în birou şi de acolo m-au luat, m-au dus la doctor şi, pe urmă, la puşcărie. Stai, domnule, că am o fetiţă de cinci săptămâni, că alăptez, nimic! Pe urmă m-au dus la Târgşor. Am cerut o amânare, n-a interesat pe nimeni. După patru luni, copilu’ mi-a murit. Am cerut învoire, să vin la-nmormântare; nu mi-au dat. Înţelegeţi?! Nici la înmormântarea copilului nu m-au învoit”. În loc de concluzii, aș încheia cu un citat din Spovedania, care i-a adus lui Tolstoi excomunicarea de către Sfânta Biserică Rusă: „Stratificarea socială este anestezicul ce face viabilă cruzimea în distanță și alienarea favorizate de către fracționarea comportamentelor. Ar fi existat, fără îndoială, mai puține condamnări la moarte dacă judecătorul ar fi cel care ar pune frânghia la gâtul condamnatului și mult mai puțini vegetarieni dacă am fi cu toții obligați să ucidem animalele pe care le mâncăm.”

M.P. Care este adevărul în falimentul Băncii Internaționale a Religiilor?

G.B. Ca multe alte bănci, B.I.R.-ul a fost falimentat de un grup de interese, care a jefuit bunurile acționarilor după bunul plac. Când din acest grup fac parte persoane din Ministerul Justiției, B.N.R. și acoperite de însuși procurorul șef al D.N.A. rezultatul nu putea fi altul. Povestea este lungă și terminată după cum se știe. Astfel, în luna aprilie 1998, la inițiativa responsabilului cu supravegherea din Banca Națională a României, am numit aici pe viceguvernatorul Mihai Bogza, a fost adoptată Legea nr. 83 privind procedura falimentului bancar. Se cunoaște că apoi, sub bagheta acestuia, au dispărut și ultimele bănci cu capital autohton. Prin prevederile legii amintite s-a dorit ca procedura falimentului băncilor să fie scoasă de sub incidența prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, care acorda oricărei societăți comerciale, atunci când se confrunta cu dificultăți, posibilitatea de a se redresa economic, prin reorganizare judiciară. Legea nr. 83/1998 a fost inițiată, așa cum s-a arătat, de către BNR și redactată cu concursul unor specialiști, mai precis a unei firme de lichidare ai căror patroni sunt nimeni alții decât avocații Zamfirescu Călin și Stănescu Arin, aceștia fiind și colaboratori apropiați și sfetnici ai unor persoane din conducerea BNR. De menționat că firma acestora și-a asigurat prin grija Băncii Naționale, lichidarea tuturor băncilor comerciale cu capital autohton pentru care aceasta a cerut falimentul. OuG nr. 186/1999 a fost emisă, semnată de primul ministru Radu Vasile și publicată în Monitorul Oficial al României în aceeași zi – 19 noiembrie 1999. Se cunoaște faptul că, de regulă, până se redactează, se avizează, se semnează, se emite și se publică în Monitorul Oficial, actele normative, fie legi sau ordonanțe, au de așteptat zile sau chiar săptămâni. Scopul real, dar nedeclarat al prevederilor acestei OuG, a fost acela de a da posibilitatea firmei de lichidare menționate ca într-un timp cât mai scurt, pe baza simplificării procedurii de faliment al băncilor comerciale românești – a se reține faptul că au fost falimentate numai bănci ce s-au implicat în sprijinirea economiei reale – să poată realiza profituri cât mai mari, prin încasarea comisionului de 8 – 10% din lichidarea activelor și creanțelor acestor bănci. Ordonanța de urgență în cauză modifică aproape în totalitate Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancar, încălcându-se cu bună știință cele mai elementare principii și reguli de drept, îngrădind practic posibilitatea unei apărări legale a intereselor patrimoniale ale creditorilor și acționarilor băncilor românești. Redactarea textului este nu numai lacunară dar, totodată, reflectă o confuzie inadmisibilă între insolvență și insolvabilitate. Ar trebui să se știe că, în primul rând, procedura falimentului nu poate fi declanșată pentru orice fel de datorii ale comerciantului. În al doilea rând, pentru a fi aplicabilă, procedura specială a falimentului, specifică doar băncilor, este necesară ca neonorarea integrală a obligațiilor să fie consecința incapacității de plată și nu a lipsei temporare de lichidități de fonduri bănești disponibile, ceea ce nu a fost cazul Bankcoop și nici a altor bănci pentru care BNR a solicitat declanșarea falimentului.

M:P: Dar cum s-a declanșat începutul sfârșitului băncii?

G.B: În 17 mai 1999, Ovidiu Grecea, şef al AVAB la vremea respectivă, într-o emisiune TV, făcând trimitere la preluarea de către acastă instituţie a unor creanţe de la Bancorex, Banca Agricolă etc. (atunci bănci cu capital de stat), s-a referit şi la faptul ca BIR, s-ar afla într-o „situaţie  de criză” fapt, de altfel, nereal. A doua zi, deponenţii  au început presiuni asupra ghişeelor băncii, solicitând  retrageri masive a depozitelor, înainte de termen. Pentru a face faţă acestor retrageri, în vederea asigurării lichidităţii necesare, BIR a fost nevoită să renunțe, tot înainte de termen, la plasamentele pe care le avea în titluri de stat și pe piaţa interbancară, pentru bancă, aceasta însemnând o pierdere de 108 miliarde lei. BNR, în loc să sprijine BIR, pentru a depăşi  situaţia creată, în 4 iulie 1999 sancţionează BIR,  limitându-i  operaţiunile  specific  bancare. În conformitate cu art. 107 din Constituţie şi art. 1 lit.S din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul emite OuG nr. 79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, ordonanţă contrasemnată de Valeriu Stoica, ministru al justiţiei, autorii acesteia fiind avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, întâmplător colegi de grupă de facultate şi prieteni ai lui Valeriu Stoica. Mai târziu, în aprilie 2000 Prim viceguvernatorului BNR, îndeamnă Patriarhia BOR să sfătuiască unităţile de cult şi pe deservenţii de cult – toţi  clienţi ai BIR,  să-şi  retragă  cât mai repede depozitele de  la bancă, deoarece „aceasta se află în criză”. Aceleaşi  îndemnuri, le face şi  viceguvernatorul  Mihai Bogza, care prin colegul său de partid, Sebastian Vlădescu, secretar de stat la Ministerul Finanţelor, îndeamnă societăţile cu capital de stat, regiile autonome etc., clienţi ai BIR, „să-şi  retragă conturile şi să părăsească imediat BIR”. Rezultatul este cunoscut: clienţii băncii îşi manifestă neîncrederea, încep să aibă rezerve faţă de bancă, reacţiond în consecinţă. Se face încă faţă solicitărilor, dar rezerva minimă începe să scadă. Aflându-se în această situaţie, la  28  aprilie  2000,  conducerea BIR,  solicită BNR, un  „credit-punte” de 300 miliarde lei. Dar BNR a refuzat acordarea creditului. Acordându-se creditul solicitat, nu s-ar mai fi putut declanşa procedura falimentului BIR şi, pe cale de consecinţă, s-ar fi pierdut afacerea de lichidare a băncii din care  firma  Reconversie şi valorificare active,  a celor doi  avocaţi – lichidatori, care încasa sub formă de salarii, bonusuri de performanţă, onorarii, comisioane etc., sute de miliarde de lei. Decretarea falimentului băncii a fost ilegală. La judecata din 10 iulie 2000, BIR contestă cererea BNR de declanşare a falimentului,  prezentând  indicatori  şi date din care rezulta cu claritate că nu sunt îndeplinite cerinţele legale  pentru  declanşarea  acestei  proceduri. Judecătoarea nu a admis solicitările BIR, consemnând în hotărâre că “BNR este creditoarea BIR”, declanşându-se  procedura de faliment. De subliniat că BNR nu a împrumutat BIR niciodată în timpul activităţii sale. Printr-o scrisoare BNR adresată ca răspuns unui fost acționar al BIR, se face următoarea precizare: “Banca Națională a României nu a avut calitatea de creditor al Băncii Internaționale a Religiilor, astfel cum rezultă din încheierea dată în camera de consiliu în data de 25.09.2009, de către Tribunalul București…

INTERVIU REALIZAT DE MARIUS PRELIPCEANU

– VA URMA –

INTERVIUL OPINIEI (I): „Românilor le este frică în continuare să spună adevărul!”

Categories Interviu, Investigatii, Stiri localePosted on

INTERVIU INCENDIAR ACORDAT ÎN EXCLUSIVITATE „OPINIEI MUNICIPIULUI DOROHOI” DE AUTORUL CĂRȚII ANULUI 2015 – DR. GHEORGHE BURLACU, LANSATĂ LA DOROHOI SÂMBĂTĂ 25 APRILIE.

Interviul va fi publicat în următoarele şase ediţii ale Opiniei, ediţia PRINT dar şi în varianta online pe opiniadedorohoi.ro

(Partea I)

Interviul in totalitate poate fi citit pe opiniadedorohoi.ro la secţiunea INTERVIU

M.P. În primul rând, trebuie să vă mulțumim pentru această manifestare ce ați adus-o unui oraș care nu prea are parte de asemenea evenimente deosebite.

G.B. Domnule redactor șef, eu sunt cel care trebuie să mulțumesc, în primul rând pentru organizarea ireproșabilă.

M.P. Chiar dacă notabilitățile din localitate, deși și-au anunțat participarea, a lipsit în corpore?

G.B. Mi se pare normal să nu vină datorită fricii de a lua contactul cu populația, cu alegătorii. I-ați speriat chiar Dumneavoastră în recenzia din ziar cu textul preluat din carte: Lucrarea este destinată și dedicată publicului larg: celor care au pierdut economiile de-o viață în urma falimentelor bancare; au fost trimiși în judecată de procurori din speța lui Morar ori, aceiași care au dat NUP-uri (neînceperea urmăririi penale) sau SUP-uri (scoatere de sub urmărire penală) adevăraților vinovați pentru mare corupție. Deci, notabilitățile orașului nu aveau ce căuta la această lansare.

M.P. – Domnule Burlacu, vă rugăm câteva date biografice.

G.B. – Sunt născut în Dorohoi (un motiv pentru care lansarea a fost organizată aici), plecat definitiv în București în anul 1967, unde am absolvit mai întâi o școală tehnică, specialitatea cartografie, profesie care mi-a dat mari satisfacții. Studiile superioare le-am urmat după vârsta de 30 de ani: Academia de Studii Economice, Facultatea de drept, dosctoratul în finanțe, masteratul în drept (Probațiunea în procesul penal). Alte date se regăsesc în cuprinsul volumului.

M.P. Prezentarea și răspunsurile la întrebări, cu care ne-ați delectat timp de aproape o oră, au relevat realitatea dintr-un domeniu controversat, cel al justiției, care se împletește cu cel politic. Am vrea, pentru început, să urmărim punctual această lansare. Prima idee a fost cea a fricii de adevăr…

G.B. Spuneam că în vara anuluiu 1989, am primit în București vizita celui mai bun prieten din Dorohoi. După ce a vizitat cu nostalgie locuri cunoscute din timpul studiilor, am urcat într-un autobuz. La prima stație l-am văzut speriat și m-a rugat să coborâm. Ce se întâmplase? Mai toți din mijlocul de transport vorbeau despre condițiile de trai sub Ceaușescu. M-a întrebat: Dar vouă nu vă e frică? Am râs. Am scăpat complet de frică în 25 decembrie când, plecând de la Televiziunea Română Liberă, am fost prins într-un foc încrucișat în fața magazinulul din apropiere. Cum focul era “programat” din 5 în 5 minute, am plecat, traversând Bulevardul Aviatorilor. O rafală și în spate pe trotuar aud un “Au!” un bărbat căzând. Deși era lume multă ca la promenadă între Piața Aviatorilor și Arcul de Triumf, când ajung la jumătatea distanței pe deasupra capului: Fiu! Fiu! Am presupus că era un glonte rătăcit. Mai apoi am dedus că glontele îmi era destinat, fiind singur în acea zonă și îmbrăcat într-un cojoc, așa cum erau descriși teroriștii, mai târziu. Nu am certificat de revoluționar dar cel care a tras aproape sigur are. De ce am făcut această introducere? Pentru că după 25 de ani de la… să-i spunem totuși Revoluție, românilor le este frică în continuare să spună adevărul. V-am dat la lansare și două exemple:

– în urmă cu aproape 3 ani, atunci când am apărut la câteva emisiuni TV, cunoscuții mi-au transmis felicitări – felicitări pentru curaj.

– în noiembrie anul trecut, când umblam cu manuscrisul sub braț pe la editori și au aflat despre cuprinsul lucrării, s-au codit, răspunsul fiind aproape invariabil: să mai așteptăm, să vedem cum decurg lucrurile după alegeri; tot Băsescu va conduce justiția, Predoiu va ajunge Prim Ministru, Morar e într-o funcție înaltă, precum și alte justificări de acest gen. După cum vedeți, Băsescu nu mai conduce justiția ci doar își bate joc de ea, Predoiu nu cred că va ajunge premier iar Morar, după aceste dezvăluiri ar trebui cel puțin mazilit. Repet: cel puțin…

M.P. Interesantă a fost explicația despre titlul volumului, titlu pe care, dacă am reținut bine, editorii îl doreau modificat…

G.B. Titlul cărții, justificat pentru cele 5 capitole “dedicate” fostului șef al DNA, din cele 7 ale cuprinsului, reprezintă o parafrazare a unui articol de presă: Un incompetent la CCR”, articol în care se justifică plângerea Asociației Magistraților din România adresată Curții de Apel București, solicitându-se anularea în contencios-administrativ a decretului prezidențial prin care Traian Băsescu l-a numit pe „valetul său” Daniel Morar în funcția de judecător al Curții Constituționale

M.P. În întrebările puse, uneori acide, cum au fost cele ale domnului profesor Puiu, ați lăudat activitatea experților DNA dar, cu mici excepții, au existat și uscături. E vorba de acel Georgescu fostul șef al Agenției Naționale de Integritate…

G.B. Vă spuneam că deși aveam libertate în alegerea subalternilor în urma unui interviu, în cazul Horia Georgescu, după ce i-am examinat dosarul am concluzionat că nu îndeplinește condițiile, respectiv vechime în specialitate și studii, în sensul că deși avea studii economice nu-și susținuse examenul de licență. Comunicând acest lucru “mai sus”, mi s-a spus că cele constatate de mine interesează serviciul de resurse umane, eu fiind îndrituit să-i testez cunoștințele. Pentru activitatea anului 2007, analizându-i activitatea, i-am acordat cel mai slab calificativ din colectiv. După ce și-a dat demisia, mi-a spus că nu am nici un merit în angajarea lui, dar consideră că eu sunt cel care l-a dat afară și, în concluzie, m-a amenințat că se va răzbuna crunt. Eu în schimb, i-am urat tot binele din lume.

M.P. Cum se putea răzbuna?

G.B. A și făcut-o. În 2012 am primit o adresă de la A.N.I. că îmi este verificată averea. În cazul Comisiei pentru Controlul Averilor, în termen de 3 luni de la sesizare, trebuie trimis dosarul în instanță sau se clasează. Ei bine, abia în 17.03.2015, a fost clasat dosarul meu. Cum am înțeles adresa în cauză: Având în vedere că șeful instituției Horia Georgescu a fost reținut ieri de către D.N.A., dosarul dv. a fost clasat. Vă rog să trageți concluziile. În zilele următoare citeam că Agenția Națională de Integritate nu trebuie blamată doar pentru că șeful ei a fost reținut pentru abuz în serviciu. Ori, ceea ce s-a întâmplat cu dosarul meu nu este numai un abuz al șefului ei, ci și a inspectorului care l-a soluționat. Domnilor din Comisia de Integritate, faceți curățenie acolo.

M.P. Plecând de la A.N.I., putem face o paralelă a acestei instituții cu D.N.A.-ul, țînând cont că vi s-a pus o întrebare despre primul procuror șef al D.N.A. – Amariei, în fieful căruia vă aflați?

G.B. Deși acea întrebare făcea trimitere doar la procurorul general al P.N.A. (așa s-a numit inițial instituția), răspunsul va fi același, chiar dacă pare evaziv: sub Ioan Amariei a existat perioada romantică, când se lucra zi și noapte (în 2012, la Satu Mare, într-o seară după 14 ore de muncă am ajuns în spital sub perfuzii. Externat după o zi și două nopți, la 7 dimineața am plecat direct la parchet); perioada următoare a fost cea de luptă a lui Daniel Morar împotriva anticorupției, abia cea din prezent, sub Laura Codruța Kovesi, fiind de luptă împotriva corupției.

INTERVIU REALIZAT DE MARIUS PRELIPCEANU

– VA URMA –

Sinucidere cu foc anunţată la 112

Categories Stiri localePosted on

Bărbatul de 35 de ani din comuna Viişoara care a pus pe jar autorităţile în urmă cu câteva zile după ce a anunţat la 112 că se sinucide şi incendiază casa a fost internat la Psihiatria Spitalului Dorohoi. Cadrele medicale au considerat că acesta are nevoie de îngrijiri medicale de specialitate întrucât acesta manifesta o avansată stare depresivă. Potrivit anchetei efectuate de poliţişti bărbatul a declarat că a dorit să se incendieze în propria casă după ce a aflat că soţia vrea să divorţeze. În plus în urmă cu doi ani, bărbatul şi-a văzut toată agoniseala de-o viaţă făcută scrum după ce o parte din casă a ars din cauza unui incendiu. Anchetatorii susţin că dacă acesta nu ar fi avut o clipă de lucididate atunci când a sunat la 112, cel mai probabil punea în aplicare planul gândit.

CNSAS ia la puricat aleşii locali! Un consilier local din Dorohoi a primit confirmarea că nu a fost turnător al Securităţii!

Categories PoliticaPosted on

Un consilier local din Dorohoi a avut surpriza să constate că autorităţile statului lucrează şi a înţeles că orice declaraţie dată pe propria răspundere poate aduce după sine grave probleme juridice. Nu a fost însă cazul lui Telus Olariu, care la data când a candidat pentru un post de deputat în Parlamentul României a declarat, aşa cum cere legea, dacă a avut sau nu relaţii cu fosta Securitate. Cum nu a ajuns deputat, declaraţiile semnata au fost date uitării. Zilele trecute, Telus Olariu a transpirat în faţa poştaşului când a văzut un plic cu antetul CNSAS. „Sincer nu mă temeam de nimic însă nu te simţi comod să primeşti un astfel de veste mai ales dacă ştii că nu ai solicitat ca numele tău să fie verificat. În adresă mi se spune că am fost verificat din oficiu şi acesta este un lucru îmbucurător. Statul lucrează iar cei care declară orice doar de dragul de a fi aleşi riscă enorm”, a declarat Telus Olariu.

Săptămâna Patimilor – Lunea Mare

Categories Stiri nationalePosted on

Saptamana Patimilor exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile.

Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii.

Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat atat iubire, cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit, scrie crestinortodox.ro.

Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar: „Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”.

Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”

Anchetele OPINIEI: Ţeapă în stil libanez la Stipo! Povestea unei fabrici vândută la preţ de „apartament”.

Categories InvestigatiiPosted on

Una din fabricile de renume din ţară, Stipo Dorohoi a ajuns o ruină. Noi oamenii acestor locuri nu am avut niciun cuvânt de spus. Mii de oameni şi-au pierdut locul de muncă iar la final, dacă tragem linie, putem spune că ne-am ales doar cu o sumedenie de promisiuni deşarte. Când credeam şi noi că industria sticlăriei la Dorohoi va reînvia, flacăra speranţei s-a stins imediat iar investitorii care au cumpărat o parte din fabrică nu au făcut altceva decât să o demonteze bucată cu bucată şi să o vândă la fier vechi. Nimeni nu ştie însă, cel mai probabil, valoarea fierului vândut a depăşit cu mult valoarea de vânzare a halelor. Nimeni nu ştie când investitorii libanezi vor mai veni în Dorohoi sau dacă vor mai reveni vreodată.

2007 anul primelor speranţe deşarte

Primele speranţe deşarte au apărut în 2007 când o bucată din mastodonul care a fost celebru în lume a ajuns pe mâna unor investitori libanezi. Conducerea firmei Ganasa SRL promitea atunci că în prima jumătate a anului 2008 va începe producţia. Dany Beyoidan, unul din noii proprietari, spunea că deja un inginer adus din străinătate, a ajuns la Dorohoiu şi a efectuat măsurătorile. Mai că se lucra la proiectul de recompartimentare al fabricii. „Pînă la jumătatea anului viitor vom da drumul la producţie, ce va fi axată pe articole de sticlărie, mobilă şi tot ce ţine de decoraţiuni interioare. Deocamdată nu pot spune mai multe” declara Dany Beyoidan. Deşi a cumpărat fabrica cu 2,5 miliarde de lei vechi, noul proprietar considera că nu a făcut o afacere, afirmând că reparaţiile la clădire îl costă mai mult decît construcţia unei clădiri noi. „Am luat un cadavru şi acum trebuie să-l pun pe picioare” a mai spus Dany Beyoidan.

Mersul afacerii „Stipo”

Fabrica a acumulat în timp datorii de ordinul zecilor de miliarde de lei vechi, iar în 2007 a fost vândută unui investitor libanez cu suma de 2,5 miliarde de lei vechi, în baza unui titlu executoriu emis de instanţă în favoarea E.ON. Gaz, pentru o datorie de aproximativ 13 miliarde de lei vechi. Vânzarea s-a făcut în virtutea unei hotărâri judecătoreşti emisă în decembrie 2006 de Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi a fost pusă în executare începînd din vara anului 2007. Potrivit executorului judecătoresc Daniel Popa, în 2006 el a procedat la somaţii, înscrierea în carte afunciară şi a făcut publicaţii de vînzare după care a trecut la organizarea licitaţiilor, plecînd de la suma de 3,2 miliarde de lei vechi ce reprezintă preţul de evaluare şi nu cel al creanţei, legea permiţând acest lucru, mai ales în condiţiile în care nimeni nu se arăta interesat de fabrică.

Fabrica a fost cumpărată la un preţ de apartament

În urma ultimei licitaţii ce a avut loc pe 22 octombrie 2007, fabrica dorohoiană a fost adjudecată de firma Ganasa SRL cu sediul în comuna Grindu, judeţul Ialomiţa, pentru o sumă de 250.000 lei fără TVA. Pe data de 16 noiembrie 2007 a avut loc şedinţa de distribuire a sumei rezultate, unde reprezentanţii fiscului au făcut opoziţie la distribuirea de preţ, avînd şi ei de recuperat o sumă importantă de bani, ce depăşea jumătate din suma obţinută în urma executării, cealalată jumătate revenind AVAS, cel de-al doilea creditor major al Stipo. Surse judiciare susţineau atunci că fiscul a depus o opoziţie, dorind să se anuleze licitaţia de vînzare, afirmând că şi ei au deschis un proces de executare şi ar fi obţinut un preţ mai mare.

Ne-au promis 100 de locuri de muncă

Gilbert Gebrael, administratorul firmei Ganasa, ce a cumpărat Stipo, a spus imediat ce a ajuns în Dorohoi că mai are o fabrică în Bucureşti axată tot pe producţie de sticlărie iar la Dorohoi doreşte să retehnologizeze fabrica şi să angajeze peste 100 de muncitori. „Pe lîngă producţia de sticlărie o să avem mai multe activităţi la Dorohoi, posibil o secţie de producţie de ambalaje, oricum, nu pot să spun docamdată decât că vom investi şi dacă totul merge bine ne apucăm de lucru pînă la sfîrşitul anului” a declarat atunci Gilbert Gebrael, administratorul de origine libaneză ce a cumpărat Stipo. Activele vîndute către firma bucureşteană cuprindeau secţia numărul unu, terenul în suprafaţă de 37.000 de metri pătraţi, clădiri, construcţii speciale, anexe şi mijloace fixe.

Preţul fabricii a scăzut de la o licitaţie la alta

Licitaţiile s-au succedat de-a lungul timpului şi s-a ajuns ca la final, la penultima licitaţie organizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) să nu se prezinte nimeni. Asta se întâmpla în condiţiile în care preţul de pornire a licitaţiei a scăzut la aproape 400.000 de dolari, aproximativ zece miliarde de lei vechi. Falimentul Stipo a venit după ce fiscul a trecut la aplicarea unor măsuri extreme. Ei au pus sechestru pe materiile prime, produsele finite şi bunurile de inventar, pentru recuperarea datoriilor, însă deşi au fost organizate patru licitaţii, nimeni nu a fost interesat de achiziţionarea acestora. Licitaţia a pornit iniţial de la suma de aproximativ 800.000 de dolari, a scăzut la a doua licitaţie la 600.000 de dolari ajungîndu-se la ultima licitaţie de pe 26 septembrie 2007 la 400.000 de dolari. Cifrele arată că libanezii au cumpărat fabrica la un preţ care reprezintă abia un sfert din aceasta valoare stabilită atunci.

Fabrica a fost vizitată de Regele Mihai

Fabrica de sticlă şi porţelan a fost singura unitate de producţie vizitată de-a lungul timpului de regele Mihai. În 1997, regele cu întreaga suită a efectuat singura vizită în judeţul Botoşani, alegând atunci să viziteze în Dorohoi fabrica de sticlărie, una dintre cele mai cunoscută în ţară şi străinătate de la acea oră. Unitatea dorohoiană avea pe atunci sute de angajaţi iar lefurile primite de aceştia erau duble faţă de nivelul salarilor plătite în Dorohoi. Regele Mihai a rămas susprins de lucrările care erau produse la Dorohoi şi chiar a cerut prin intermediul consilierilor să-i fie ralizate aici diverse lucrări pentru Casa regală.

Material realizat de Marius PRELIPCEANU

Protejaţi cu camere video oarbe! Imaginile preluate sunt greu de descifrat de poliţişti.

Categories InvestigatiiPosted on

Protejaţi cu camere video oarbe! Imaginile preluate sunt greu de descifrat de poliţişti.

Sistemul video montat în Dorohoi este unul orb! Acesta trebuia să ducă la prevenirea faptelor antisociale, însă camerele video nu sunt utile poliţiştilor întrucât deşi au costat o avere, imaginile preluate sunt de proastă calitate şi nu pot permite identificarea răufăcătorilor. Unele camere sunt direcţionate aiurea cu scopul de a supraveghea tomberoanele de gunoi iar unele filmează de zile bune pânze de paianjeni şi praful adus de vânt. În această situaţie sunt cele 16 camere montate în municipiul Dorohoi în 2012, după ce comisiile de numărat florile plantate pe spaţiile verzi din Dorohoi au raportat dispariţia a mii de fire…

Calificativ

0

User Rating: 4.85 ( 4 voturi) 0

Sistemul video montat în Dorohoi este unul orb! Acesta trebuia să ducă la prevenirea faptelor antisociale, însă camerele video nu sunt utile poliţiştilor întrucât deşi au costat o avere, imaginile preluate sunt de proastă calitate şi nu pot permite identificarea răufăcătorilor.

Unele camere sunt direcţionate aiurea cu scopul de a supraveghea tomberoanele de gunoi iar unele filmează de zile bune pânze de paianjeni şi praful adus de vânt. În această situaţie sunt cele 16 camere montate în municipiul Dorohoi în 2012, după ce comisiile de numărat florile plantate pe spaţiile verzi din Dorohoi au raportat dispariţia a mii de fire care au fost furate de trecători. Deşi aparatura funcţionează, după spusele autorităţilor, non-stop iar imaginile sunt stocate timp de o lună, acestea nu ajută mai deloc poliţiştii. Cu puţin timp în urmă, cu ocazia unei spargeri produse în plin centru al Dorohoiului, ofiţerii care efectuau ancheta au putut vedea pe imaginile stocate o imensă plasă de păianjen şi mult praf. “Sunt de proastă calitate iar imaginile preluate sunt aproape de nefolosit mai ales cele de pe timp de noapte. Aşteptăm să vedem noul sistem video promis de autorităţile locale care sperăm să fie mai de ajutor”, au declarat surse judiciare. Poliţiştii se plâng că rareori pot distinge numărul de înmatriculare al maşinilor filmate noaptea şi sunt multe cazuri în care nici măcar culoarea maşinilor nu poate fi stabilită cu exactitate iar imaginile cu infractori suprinşi în timpul diferitelor spargeri reprezintă mai degrabă niste siluete cenuşii.Costul achiziţiei de la Dorohoi depăşeşte 20.000 de lei, iar la inaugurare executivul trăgea speranţă că acestea vor fi de mare folos şi vor duce la scăderea infracţionalităţii şi a faptelor antisociale. Ma mai mult consilierii locale nu excludeau ca imaginile preluate să fie prezentate publicului ca şi exemple negative ale comunităţii pe care o conduce.

Şi în judeţ sistemele video costisitoare se dovedesc a fi obiecte de muzeu

Aceeaşi situaţie a fost semnalată şi în Broscăuţi unde recent comuna a fost împânzită cu 12 camere de supraveghere. Zilele trecute, hoţii au încercat să spargă magazinul din centrul satului iar când poliţiştii au verificat imaginile video preluate de camera situată pe un stâlp din apropiere au constatat că acesta era îndreptată spre pubela de gunoi. Autorităţile au explicat că nu s-au gândit nicio clipă că magazinul va deveni ţinta hoţilor şi au motivat că rolul camerei respective era să identifice persoanele care aruncă la buncăr gunoi de grajd, lucru interzis la Broscăuţi. De altfel la o simplă verificare s-a constatat că mai mult de jumătate din camerele care au rolul de a proteja populaţia, păzeau cu străşnicie tomberoanele de gunoi. Camerele video au devenit o modă în rândul primăriilor din judeţ însă numărul faptelor antisociale continuă să fie în creştere.